Monogamia este un fenomen de mare interes, în special în aceste vremuri moderne în care oamenii au început să renunțe la a o considera naturală. Existe foarte multe studii și cărți scrise pe subiectul poligamiei, fiind descris ca un stil de viață cu esență biologică reală, atât pentru femei cât și pentru bărbați.
Dacă într-adevar oamenii poartă amprenta poligamiei încă din cele mai vechi timpuri, de ce societatea militează pentru fidelitatea în cuplu, care contrazice instinctul uman de a avea mai mulți parteneri? Cu toate acestea, monogamia există chiar și în cazul anumitor specii de animale, acestea rămânând singure, după moartea partenerului. Deși societatea în formele sale inițiale, era preponderent poligamă, foarte mulți au devenit monogami sau nu și-au mai afișat poligamia, ca pe ceva natural.
Monogamia nu se referă doar la căsătoria dintre doi oameni ci și la fidelitatea lor, atunci când se află în concubinaj. Sexologii, psihologii și biologii sustin că oamenii nu sunt concepuți să fie monogami, una dintre dovezi fiind aceea că sunt foarte rare cazurile în care femeile și bărbații au un singur partener sexual de-a lungul vieții. De asemenea, motivul pentru care oamenii fac sex nu este ca în cazul celor mai multe animale, pentru procreere, ci din multe alte motive de ordin fizic și psihologic. Dorința de a experimenta este de foarte multe ori mai puternică decât cea de a rămâne cu un singur partener.
Chiar dacă oamenii nu au fost concepuți să fie monogami, asta nu înseamnă că este imposibil sau greșit. Oamenii au impulsuri atât pentru monogamie cât și pentru poligamie, cultura și societatea în care trăim influențând drumul pe care îl alege fiecare. În societatea actuală oamenii încearcă să găsească o variantă pentru a îmbina relațiile de lungă durată cu tentația de a experimenta senzații noi.
Foarte multe persoane ajung să aibă porniri posesive asupra partenerului, să-și dorească fidelitate, chiar dacă nu oferă același lucru. Practic apare discrepanța între comportamentul poligam, care are origini instictuale și convingerile monogame, care au fost dezvoltate pe parcurs, prin educație și influență socială. Monogamia este o practică mult mai nouă, prin urmare nu este considerată naturală. Cu toate acestea, este foarte dificil să trăiești o viață poligamă în societatea actuală. Cum am menționat anterior, chiar dacă se practică, în foarte multe culturi nu se acceptă și la nivel declarativ, născânduse conflicte în viața de zi cu zi. Astfel, apare autocenzura și convingerea că oamenii nu trebuie să-și urmeze orice instinct, această capacitate fiind considerată o dovadă de înțelepciune și inteligență.
Monogamia poate fi benefică sau distructivă.
Atunci când societatea nu acceptă un comportament, apare sentimentul de vinovăție, lipsa sentimentului de apartenență și validare socială. Într-un final, oamenii ajung să gaseasca o soluție într-un fel sau altul, pentru a-și satisface pornirile, iar asta poate produce multe frustrări, atât pentru persoana în cauză cât și pentru partener. Foarte multi aleg să aibă o relație de lungă durată, pentru că societatea o cere și să-și trăiască viața poligama în paralel, în secret.
Iată care sunt aspectele care nasc semne de întrebare, atunci când vine vorba de fidelitate, în societatea actuală:
Încrederea. Aceasta este esențială pentru orice tip de relație. Ea se clădește prin sinceritate, comunicare deschisă a nevoilor și gândurilor cu partenerul. Există cupluri poligame care comunică mult mai deschis decât cele monogame, tocmai pentru că nu-și ascund dorințele și nu deceptionează partenerul. A fi poligam fără a comunica asta partenerului nu este moral. Sinceritatea nu este apreciată doar în cazul în care așteptările partenerilor se potrivesc. Este important să spui ceea ce gândești, chiar dacă știi că nu va fi acceptat de către partener. Nu este corect să îi răpești partenerului șansa de a fi cu cineva cu aceleași convingeri și valori. Foarte multe cupluri se despart pentru că nu sunt satisfăcute din punct de vedere sexual și emoțional, prin urmare este important să înțelegi dacă nefericirea este cauzată de nevoi pe care nu ți le accepți sau de aspecte ce pot fi corectate în relație. Capacitatea de a fi deschis noilor opțiuni și de a nu respinge o idee judecând după aparențe te poate ajuta să ai o viață mai fericită.
Trădarea. Teama de a pierde partenerul este una extrem de întâlnită, atunci când se pune problema fidelității în cuplu. Este o falsă percepție aceea că despărțirea nu se poate produce chiar și în cuplurile în care partenerii sunt monogami sau cel puțin așa declară. De aceea, este foarte important să se discute deschis nevoile fiecărui partener, chiar dacă acestea nu au existat încă de la începutul relației. Oamenii au dreptul să se schimbe, chiar dacă este dificil de acceptat, atât pentru sine cât și pentru partener.
Semnificația actului sexual. Multe persoane îi dau sexului mai multă însemnătate decât poate are defapt. Această percepție dusă la extrem se manifestă și în cazul în care este vorba despre homosexualitate, decizia de a nu avea copii etc. Chiar și persoanele care se vor a fi moderne au concepții foarte bine stabilite, fără posibilitatea de a-și reevalua opiniile. Există cazuri în care relațiile exclusiv sexuale se transformă în relații amoroase sau de prietenie sau relațiile de prietenie ajung să se consume din punct de vedere sexual. Asta nu înseamnă că există acest risc în toate tipurile de relații. În unele cazuri sexul nu are alte implicații emoționale.
Sinceritatea despre statusul relațional. Nefericirea apare cel mai des în cazurile în care există o discrepanță între ceea ce gândești, simți și ceea ce declari că simți. Chiar dacă multe persoane sunt capabile să aibă mai multe relații în paralel, este important să-ți recunoști convingerile atât față de partener cât și față de societate.
Gelozia. Există o diferență între gelozia patologică, care se manifestă chiar și în absența motivului și cea care apare din convingerea monogamă. Există persoane care nu pot accepta poligamia, prin urmare nu pot trăi în permanență cu sentimentul de gelozie. A fi poligam nu înseamnă a accepta ca partenerul are relații și cu alte persoane, doar pentru a salva relația, ci a înțelege limitele personale și a te bucura când partenerul găsește implinire cu altcineva. Într-adevăr, această capacitate este una extrem de rară.
În concluzie, există fidelitate în cuplu, este monogamia normală? Cuplurile monogame nu sunt „mai bune" decât cele poligame, totul rezumându-se la sinceritate și acceptare, la declararea nevoilor. Atata timp cât ambii parteneri sunt în cunoștință de cauză in legătură cu valorile partenerului și nu există minciună și trădare, este normal ceea ce funționează pentru fiecare.