Mami, de ce mor bebeluşii?

Iar eu încep să mă confrunt cu subiecte sensibile pe care fiica mea le ridică în conversaţie în cele mai neaşteptate momente, cu cele mai neaşteptate cuvinte şi cu o gândire atât de curată şi inocentă, încât întreaga mea experienţă de viaţă se duce de râpă şi, de multe ori, în primele secunde rămân fără cuvinte şi chiar şi fără gânduri.

Mai întâi trebuie să vă povestesc cadrul care a generat una dintre cele mai emoţionante conversaţii pe care le-am avut cu fiica mea. Una dintre prietenele mele vechi din copilărie are un bebeluş dolofan şi sănătos de 5 luni. Pentru că timpul nu mi-a permis, nu am avut când să o vizitez, mai ales că ea locuieşte în provincie. Nici nu am apucat să discutăm prea mult înainte sau după sarcina ei. Cert este că am decis să merg cu Anya la ea în vizită, după ce m-a convins că nu deranjez şi că este disperată după câteva momente de socializare.

Pentru că ne era imposibil să purtăm o conversaţie fără ca Anya să fie în preajmă, fiica mea a asistat indirect, jucându-se cu bebeluşul, la o poveste tristă. Prietena mea a avut parte de cea mai dificilă încercare din viaţa unei femei. A avut sarcină gemelară. Însă, probabil din cauza faptului că s-a confruntat cu trombofilie, boala care se spune că este cauzată de anticoncepţionale, a născut prematur, după o sarcină chinuitoare, cu sute de injecții cu anticoagulant şi coşmaruri că oricând ar putea pierde sarcina. A născut prematur, la 29 de săptămâni, doi băieţi, unul de 1800 de grame şi altul de 1200 de grame. Cel mai micuţ, din păcate, a renunţat repede la luptă, neavând plămânii suficient dezvoltaţi. Am văzut durerea incredibilă din ochii prietenei mele în timp ce îmi povestea, dar şi furia şi tremurul emoţional al unei mame care şi-ar fi putut salva copilul, dacă ar fi născut altundeva decât în acel spital de provincie, deloc dotat cu aparatură pentru bebeluşii născuţi prematur. Şansele ca acel bebeluş să supravieţuiască ar fi crescut cu peste 50% dacă ar fi avut parte de un incubator special pentru prematuri. Eu am pierdut o sarcină, şi am fost sfâşiată de durere şi frustrare. Şi tot nu cred că pot să empatizez cu adevărat cu durerea prietenei mele. Am plecat de la ea tristă şi nervoasă în acelaşi timp, pentru că în prezentul celor mai mari descoperiri ştiinţifice, încă ne mai mor bebeluşii, deşi avem tehnologia necesară pentru a-i salva. 

.............. conversaţie cu Anya în maşină, după ce am plecat ..............

- Mami, sunt cam tristă.
- De ce?
- Pentru că Vlăduţ a avut un frăţior care a murit. Sărăcuţul de el. Eu credeam că bebeluşii nu mor. De ce te mai naşti dacă nu trăieşti?
- Se întâmplă ca şi bebeluşii să fie bolnavi, şi să nu poată să fie vindecaţi. Şi trăiesc foarte puţin. Dar au parte de dragoste. Mămicile lor îi iubesc mult, chiar dacă trăiesc foarte puţin. Şi ei sunt fericiţi.
- Dar mămicile lor nu îi nasc sănătoşi?
- Uneori nu. Uneori au nevoie de medici care să îi facă bine după ce se nasc. Alteori nici medicii nu îi pot salva.
- De ce nu îi pot salva? Acum nu mai vreau să fiu mămică atunci când mă fac mare. Dacă bebeluşul meu moare? O să fiu la fel de tristă ca mămica lui Vlăduţ? Nu e corect. Toţi bebeluşii trebuie să se facă mari.

Toţi bebeluşii trebuie să se facă mari

Anya, prin simplitatea şi inocenţa gândirii ei, ştie într-un mod instinctiv ca toţi nou-născuţii care se confruntă cu această lume au dreptul să trăiască. Din păcate, Anya nu ştie că dreptul acesta este ştirbit de lipsa de fonduri care să asigure că toate maternităţile din ţara noastră beneficiază de cea mai nouă tehnologie în salvarea prematurilor. În fiecare an pierdem aproximativ 1700 de nou-născuţi. La fiecare 5 ore, un copil mai mic de un an moare. Ţara noastră se menţine pe primul loc în Uniunea Europeană, cu o rată a mortalităţii infantile de 8,8 la 1000 de copii născuţi vii în 2014, cauza principală fiind naşterile premature. O treime dintre aceste decese pot fi prevenite prin dezvoltarea de programe suport pentru mame şi copii şi dotarea maternităţilor şi secţiilor de nou-născuţi cu echipamente medicale performante. 

Şi pentru că noi, dragi părinţi, înţelegem cel mai bine durerea unui alt părinte care îşi pierde copilul, pot să vă îndrept spre una dintre cele mai frumoase campanii din ultimii ani, campania "Împreună cu tine, Profi salvează destine" care are ca scop ajutorarea copiilor și îmbunătățirea calității vieții lor. Practic, dacă îţi faci cumpărăturile la Profi în perioada 22 august - 30 octombrie ai posibilitatea să votezi unul dintre proiectele umanitare ale acestei campanii. Valoarea totală a premiilor oferite de Profi este de 1.500.000 lei. Fiecare ONG va acumula puncte în funcţie de voturile voastre şi va primi la sfârşit suma de bani aferentă punctajului.

VOTEAZĂ proiectul Salvaţi Copiii - Dotarea maternităţilor din România

Obiectivul prioritar Salvaţi Copiii este reducerea mortalităţii infantile cu 10% până în 2018.

Până acum, cu sprijinul companiilor şi miilor de donatori care s-au alăturat campaniilor "Bun venit pe lume!" şi "Un gest pentru o viaţă", Salvaţi Copiii a reuşit să doteze 58 de maternităţi şi secţii de nou-născuţi cu echipamente medicale moderne în valoare de 7.300.000 de lei, contribuind la salvarea a peste 18.000 de copii, anual.

În 2016 se doreşte dotarea a 25 de maternităţi cu echipamente performante destinate îngrijirii nou-născuţilor, din orașele: Bucureşti, Timişoara, Craiova, Mangalia, Haţeg, Iaşi, Roman, Piteşti, Reşita, Arad, Vaslui, Târgu-Mureș, Buzău, Brașov, Pașcani, Dorohoi, Botoșani, Călărași, Slobozia, Alexandria, Giurgiu, Tulcea, Alexandria.