Copilul meu isi face prieteni la gradinita

Daca l-ai luat de manuta si l-ai dus la groapa de nisip, in parculet, pe bulevard pe bancuta, la verisori sau la o prietena care are la randul ei copii, micutul a avut sansa sa constientizeze si existenta altora ca el, chiar daca egocentrismul sau nu a fost dezradacinat cu aceasta ocazie. Ii va veni mai usor acum sa se adapteze, in primul rand pentru ca va recunoaste un context familiar.

"Pana pe la 4 ani, sunt absolut imprevizibili", ne povesteste Mariana Radu, educatoare la gradinita Nu ma uita, din Braila. "Ai surpriza sa ii asezi pe scaunele in semicerc si in timp ce esti cu ochii la unii dintre ei, auzi cum in celalalt capat al semicercului, tocmai cel cuminte si linistit l-a imbrancit pe cel de regula dominant si il vezi pe jos, cu scaun cu tot. Tocmai de aceea, cand sunt mici se recomanda sa fim 2 cadre didactice in clasa, sau sa avem mai putin copii intr-o grupa. Pana pe la 4 ani, nu se imprietenesc neaparat... insa interactioneaza si se imita".

Cum adica se imita? "Adica plang in grup, ca la maternitate! Sunt si destul de micuti si experienta este una noua pentru multi dintre ei. Dar chiar daca numai unul sau doi sunt mai sensibili si au sentimente reale de abandon, drept urmare incepe sa planga sfasietor, le da tonul si celorlalti! Copiii fac ce vad unii la altii, sunt foarte molipsitori, in special pe plan afectiv. Si atunci trebuie sa fim vigilente: sunt stimuli care le reamintesc ca lor le e dor de mama si ca e vreme de plans. De exemplu, suntem atente - la gradinita cu program prelungit sau la camin - sa nu intindem paturile pentru dormitul de pranz inainte de masa. Pentru ca daca vad ca se fac paturile, isi amintesc de casa si nici ca-ti mai papa vreo ciorba. Si daca face unul asa, incepe anarhia... Deci pana sa se imprieteneasca, se imita. Sunt foarte coezivi, desi autonomi".

Cum adica autonomi? "Adica nu coopereaza. Pana pe la vreo 3-4 ani, nu ai nicio sansa. Rastorni sacul de jucarii in mijlocul clasei, si deja trei mormoloci se bat pe una singura. Sau si daca mai ai 5 la fel, tot pe aia una o vor. Simtul proprietatii. E a mea, e a mea, o vreau!

Apoi, de pe la vreo 4 ani, incep sa se joace impreuna. Si deja negociaza cu cine si cu ce prefera sa se joace. Sunt selectivi si foarte hotarati. Isi aleg prietenii - de fapt se aleg unii pe altii. In primul rand, dupa temperament. Fetitele linistite si cuminti se indreapta catre alte fetite la fel. Baietii se unesc si impart masinile, de fapt construiesc un scenariu in care in mod firesc ajunge un camion si la celalalt - nu neaparat ca le impart. Inca nu. Daca un baietel este mai submisiv si mai finut, mai degraba este acceptat in grupul fetelor.

Se mai grupeaza si in functie de clasele sociale si de educatia primita acasa. Este evident: sunt fetite care provin din familii in care mamele, cand se intalnesc, sporovaiesc cu voce tare si cu un vocabular pestrit. Cum s-ar zice, "tin la tavaleala". Fetele fac la fel. Interactioneaza mai grosier una cu alta. Dar nu vor interactiona bine cu o fetita mai sensibila la miscari bruste si la adresari "din topor".

Deci, copiii la gradinita interactioneaza cu cei carora li se aseamana. Si este bine sa ii lasi sa aleaga. Pentru ca au inca o autonomie si un simt al proprietatii evidente. "Inca nu coopereaza datorita normelor, ci pentru ca se plac", explica doamna educatoare.

"De exemplu, Denisa - linistita, cuminte, ordonata si eleganta in miscari, s-a imprietenit cu Maria, fetita stomatoloagei. Azi dimineata, Denisa imi plangea de mama focului. Ce s-a intamplat? Furioasa si frustrata, Denisa mi-a explicat printre suspine ca nu mai vrea ca Flori sa se joace cu jucariile ei! Jucariile ei sunt numai pentru ea si pentru prietena ei! Sa nu se mai joace Flori cu jucariile ei!

Deci, e bine sa ii lasi sa isi aleaga prietenii. Denisa e linistita si si-a ales o fetita la fel. Flori, intr-adevar, e mai zvapaiata si cu mai putine fineturi, drept urmare de cateva zile isi da intalnire in fata clasei, ca sa intre toate trei: ea, Monica si Mariana, care ii seamana ca temperament".

Odata ce isi fac prieteni, prescolarii sunt constanti si devotati. Isi apara prietenii le fel cum isi apara jucariile. Si devin maleabili, dar numai intre ei. Sunt si conducatori, se si lasa condusi. Isi impart foarte bine rolurile si se joaca armonios, e o placere sa ii privesti. "Fetele se duc in perimetrul lor - la casuta papusii, sau daca nu au, improvizeaza cu niste scaune si niste paturi. Apoi fiecare stie ce are de facut si nu gasesc motiv real de cearta. Una pregateste covrigeii de jucarie, alta cheama papusile la masa... Ies din cort si plimba bebeii de jucarie cu randul, "in jurul casei". De certat, se cearta eventual una din grupul asta cu o alta fetita din alt grup".

Si mai ales atunci cand se joaca, grupurile de joaca nu interactioneaza intre ele. Deseori un alt grup le "calca" teritoriul, de exemplu baietii zgomotosi, care alearga de colo colo, prefacandu-se ca sunt masina pompierilor, masina politiei si unul dintre ei este focul. Si ii vezi tipand, rostogolindu-se, mai-mai ca le darama casa papusilor. Ei au cu totul alt scenariu. "Atunci fetitele se opresc si asista la spectacol uimite, cu gura cascata, precum adultii care ies pe balcon sa priveasca cine stie ce grozavie. Apoi se intorc in joaca lor".

Isi daruiesc lucrusoarele, fac schimb de carti de colorat si de palariute, isi impart desertul si isi povestesc de toate. Dorm in paturi apropiate ca sa poata susoti pana adorm si isi fac confidente. "Eu iti aduc tie delfinul meu de jumatate de metru sa il iei acasa si tu imi aduci mie jucaria-scafandru". Nu conteaza ca imi recuperez delfinul peste trei saptamani decolorat, sunt foarte multumit. Prieteniile lor dureaza din grupa mijlocie pana in cea pregatitoare.