Educatia copilului: metoda Reggio Emilia

I.Istoricul metodei de educatie “Reggio Emilia”
  Dupa incheierea celui de-al II-lea Razboi Mondial, cetatenii orasului Reggio Emilia isi doreau pentru copiii lor o lume mai buna, dar si o noua educatie. De aceea, au organizat un protest si au ocupat o cladire pustie din oras, care ar fi trebuit sa gazduiasca o gradinita. Atitutinea lor i-a atras atentia lui Loris Malaguzzi, psiholog si pedagog la scoala elementara din Reggio Emilia, care, de-a lungul a peste 30 de anii, va interveni pe langa municipalitatea orasului in vederea crearii unor gradinite destinate copiilor intre 3 luni si 6 ani. Ele au fost infiintate in perioada anilor ’60-’70, activitatile de acolo desfasurandu-se dupa o noua metoda de educatie, numita chiar “Reggio Emilia”.
  Noua abordare ( “Metoda Reggio”) are la baza viziunea lui Loris Malaguzzi. Conform acesteia, copilul este vazut ca fiind “puternic, competent, cu potentialuri deosebite, fiind conectat cu ceilalti copii si cu adultii”. Malaguzzi spunea despre copil ca “este facut din o suta de parti. Are o suta de limbaje, o suta de maini, o suta de ganduri, o suta de moduri de a gandi, de a se juca, de a vorbi…”. Iata de ce, in institutiile de invatamant “Reggio”, copiii sunt implicati in cele mai diverse activitati, cum ar fi: desenul, sculptura, dansul, pictura, jocuri de constructie, jocuri de rol, modelaj, muzica, citit si scris. Acestea se desfasoara cu ajutorul unor materiale cat mai naturale, pe care copilul “sa le poata folosi ajutandu-se de toate simturile sale”, formandu-se “o adevarata legatura intre copil si materiale”, astfel incat copilul le va percepe ca “instrumente ale invatarii si descoperirii”.
   O alta caracteristica a  metodei “Reggio Emilia” este asa-numita “pedagogie a ascultarii”. Pornindu-se de la premisa ca evolutia unui copil poate fi urmarita mai bine prin ascultarea propriu-zisa a cuvintelor sale decat prin “simpla urmarire a aspectelor grafice, vizuale ale muncii sale”, dascalul are misiunea de a asculta, de a observa si de a se documenta asupra acestei munci. Practic, copilul, “participant activ la formarea identitatii, abilitatilor si autonomiei sale”, trebuie lasat “sa se manifeste intr-un mediu in care interactioneaza cu ceilalti copii, cu adultii, dar si cu ideile”.
    Toate cele mentionate mai sus, alaturi de realizarea unor targuri educationale si a unor schimburi internationale de experienta,  au  facut ca “Diana” (reteaua de scoli si de gradinite pentru copii de la 3  luni la 6 ani, infiintata de Loris Malaguzzi in anii ‘80) din Reggio Emilia sa fie recunoscuta ca “cea mai avangardista retea de educatie din lume, cu cel mai bun sistem de educatie timpurie”.

II. Aplicarea metodei “Reggio Emilia” in gradinite si scoli

In tara noastra, aceasta metoda de educatie a inceput sa se bucure de atentie dupa anul 2000. Incepand cu anul 2011, odata cu implicarea mai multor judete in proiectul “In lumea mare a celor mici” (prin intermediul acestuia se urmarea amenajarea salilor de clasa din gradinite si scoli in vederea practicarii metodei “Reggio Emilia”), dar si a unor initiative individuale (de exemplu, infiintarea unei scoli si a unei gradinite inspirate din Reggio Emilia in apropiere de Bucuresti), abordarea “Reggio Emilia” a devenit din ce in mai cunoscuta.
    Atat in gradinite, cat si in scoli, metoda se pune in practica urmarind principii precum:
•    Copiii sunt capabili sa-si construiasca propria modalitate de invatare- in functie de interesele lor, copiii sunt dornici sa cunoasca si sa inteleaga lucruri noi.
•    Copiii se inteleg pe ei insisi si isi definesc locul in lume datorita interactiunilor cu ceilalti- sunt stimulati sa lucreze in grup, sa descopere noul prin munca lor.
•    Copiii sunt comunicatori- sunt incurajati sa utilizeze limbajul ca joc, sunt ascultati si lasati sa formuleze propriile puncte de vedere si propriile intrebari
•    Adultul este mentor si ghid- cadrul didactic este vazut ca un partener al copilului in procesul de invatare; analizand, observand si documentandu-se asupra muncii copilului, acesta poate ghida experientele de invatare. Ideile, informatiile si experientele pe care le aduc parintii confera procesului educativ accesibilitate si familiaritate.
•    Mediul este “al treilea profesor”- elemente precum lumina si transparenta, culoarea si textura, nisip, apa, precum si materialele naturale (pietre, scoici, conuri de brad, betisoare, castane, scoarta de copac etc.) sunt puternic valorificate. Clasele, spatiile comune, locul de joaca, au puterea de a favoriza curiozitatea, invatarea si de a incuraja interactiunea.
•    Existenta unui curriculum emergent- cadrul didactic observa si noteaza discutiile, interactiunile si fanteziile copiilor. Astfel, va dezvolta un program de studiu ce reflecta interesele, aptitudinile si ideile lor. De aceea, copiii vor deveni constiinciosi si dornici de a invata.
Salile de clasa sunt amenajate pentru un numar redus de copii (10-12), fiind un fel de “ateliere deschise”, in care se incearca idei noi, se colaboreaza, se negociaza. Aici copiii se pot implica in diverse activitati: pot citi si scrie in “centrul de scriere” sau intr-o biblioteca, pot descoperi lumea in “centrul de natura si stiinta”(dotat cu microscop, oglinzi,glob pamantesc, materiale naturale, lupe, eprubete, pipete etc.), isi pot dezvolta indemanarea la un banc de lucru cu unelte (surubelnita, ruleta, ciocan etc.), pot avea la indemana un centru pentru ingrijirea animalelor (cu ustensile de doctor, cantar, bandaje s.a) sau pot studia efectele luminii si intunericului (de exemplu, pot crea povesti cu umbre si lumini cu ajutorul unor obiecte puse la retroproiector). In plus, copiii au posibilitatea de a picta, sculpta, de a lucra cu ceramica, de a construi, de a dansa, de a juca in scenete.
Materialele sunt asezate la nivelul copiilor, fiind puse in cosuri pentru a fi vazute si folosite oricand. Ele sunt alese pentru a stimula descoperirea si invatarea, fiind preferate cele naturale. Printre ele putem regasi: bucatele de scoarta de copac,frunze, pietricele, scoici, seminte, nuci, castane, ghinde, conuri de brad, crengute etc. Adesea se folosesc si materiale reutilizabile, ca de exemplu, bucati de material ramase dupa confectionarea unui articol vestimentar, betele de la inghetata pe bat, piese din ceramica ramase de la un mozaic, cutii de carton s.a.
Orice zi se deschide cu “cercul de dimineata”, o intalnire relaxanta si captivanta, la care copiii stau confortabil pe jos, pe permute si discuta despre lucrurile importante pe care le-au facut si simtit in ultimul timp, despre tema zilei respective, canta, spun povesti, ghicitori si isi intaresc relatiile de prietenie. Dupa aceea incep activitatile sau se studiaza disciplinele prevazute pentru anul de studiu in curs (la scoala). Mai tarziu, dupa masa de pranz si timpul dedicat odihnei, se desfasoara “explore time”, cand se recapituleaza, in practica, anumite notiuni invatate in ziua respectiva.
Activitatile propuse de metoda “Reggio Emilia”, dar si materialele cu care se lucreaza, favorizeaza dezvoltarea complexa a copilului, il invata cum sa invete, cum sa inteleaga lumea din jur, dar si sa socializeze, sa devina creativ si indemanatic.

III.Propuneri de activitati pentru acasa, inspirate din metoda “Reggio Emilia”
    Inainte de a-l antrena pe copil in diferite activitati dupa model “Reggio”, incearca sa-ti dai seama ce ii starneste interesul, ce i-ar placea sa descopere. Pentru aceasta este nevoie fie sa ai o discutie cu el, fie sa-i observi indeaproape desenele, picturile sau modul in care se joaca  (ceea ce il preocupa pe copil se materializeaza de obicei in activitatile sale).
   Urmatorul pas este sa procuri materiale cat mai multe si mai diverse. Asa cum s-a precizat anterior, insista sa aveti materiale cat mai naturale, intrucat acestea nu sunt numai deosebite, ci fac apel la toate simturile copilului. Culoarea, textura, mirosul sau chiar gustul il fac pe copil sa se angajeze pe deplin, cu mai multa placere, in activitatile bazate pe astfel de materiale. De preferat este sa le depozitezi in cosuri de nuiele, paie sau in vase de lut. Alaturi de ele, include resturi ramase dupa folosire (fragmente de sticla de diverse forme, mingii sparte, sfoara, carton, bucati de fetru, panglica etc.) sau materiale reale, precum instrumente muzicale, marionete, carti de povesti s.a.
  In sfarsit, a sosit momentul sa definesti aria de lucru. Explica-i copilului ca este necesar sa o respecte pe durata activitatilor, indiferent ca este vorba de un covoras, de o suprafata dura, de o oglinda, de o tavita sau de o bucata mare de gresie. Acum va puteti apuca de treaba si puteti alege una dintre urmatoarele activitati:

Confectionati figurine sau accesorii din “comorile” toamnei
Va asezati la o masuta de lucru si va  trebui sa aveti la indemana urmatoarele materiale naturale: castane, ghinde, diferite frunze, bobite de fructe salbatice ce apar toamna (bobite rosii sau portocalii ale unor plante ce cresc sub forma de tufe) sau bobite de piper. Veti avea nevoie si de alte materiale: scobitori, guta, un dispozitiv pentru  dat gauri (poate fi chiar o mica bormasina), un ac de cusut mai lung si mai gros,o pensula foarte subtire, acuarele, un lipici mai dens, puternic adeziv.
Acum nu trebuie decat sa va lasati in voia imaginatiei, intrucat puteti realiza, de exemplu, animalute (porcusori, ursuleti etc.) sau omuleti din ghinde (folositi inclusiv “capacelul”ghindei pentru a realiza urechiuse de ursulet sau o palariuta pentru omuleti; ochisorii vor fi facuti din bobite de piper lipite; gurita va fi pictata; scobitorile va vor ajuta in construirea corpului acestora) si castane (puteti face, de exemplu niste ursuleti; castanele vor fi gaurite in prealabil si vor fi fixate cu scobitori pentru a se forma corpul; boticurile vor fi din “capacele” de ghinda; ochisorii vor fi tot din bobite de piper). La final, faceti o mica “expozitie” intr-un cosulet, captusit cu frunze de diferite forme si culori.
Mai puteti sa confectionati si coliere din castane, ghinde sau din  bobite de fructe salbatice. Le vei gauri si le veti aranja pe guta. Dupa aceea le puteti colora  asa cum isi doreste copilul.
Este o activitate care va stimula imaginatia copilului si il va ajuta sa devina indemanatic.

 

 

 

Creati-va propriul alfabet
Cumpara niste litere din lemn sau confectioneaza tu unele cu ajutorul unui traforas (intai vei desena pe o bucata de lemn literele, apoi le vei decupa cu traforasul). Roaga copilul sa te ajute sa le decorezi intr-un mod cat mai original, de exemplu sa le pictati si sa lipiti pe ele niste scoici mici pe care le-ati adunat la mare. Cand sunt gata, lasati-le sa se usuce bine.
Luati un panou de pluta sau o alta plansa din lemn pentru a le fixa acolo, cu ajutorul unui adeziv puternic. Vei face tu aceasta activitate, intrucat lipiciul este toxic.
Copilul va avea un alfabet “hand-made” si cu siguranta va fi incantat sa invete sau sa exerseze alfabetul. Nu in ultimul rand, isi va dezvolta creativitatea si indemanarea.

Realizati tablouri din fetru
Veti avea nevoie de: bucati de fetru de mai multe culori, o foarfeca de croitorie, fire de lana colorata, lipici sau banda adeziva pentru croitorie, margeluse.
Invita copilul sa aleaga cate o bucata de fetru care va reprezenta “fundalul”tabloului. Ai grija sa fie o culoare care sa evidentieze ceea ce veti aplica acolo si, daca bucata nu are margini regulate, decupeaza pana cand obtii un dreptunghi sau un patrat.
Propune-i sa puneti in “tablou” o imagine care sa fie frumoasa tocmai prin simplitatea ei. O sugestie ar fi o floare sau o ciupercuta. In alegerea modelului va puteti inspira din carti, reviste sau, de ce nu, chiar de la florile din gradina sau ciupercutele pe care le-ati vazut in padure.
Folositi-va de firele de lana si de bucatele de fetru pentru a confectiona modelele alese. Implica-l cat mai mult pe cel mic, fie ca este vorba de selectarea culorilor, de decuparea unor forme urmarind conturul, de aplicarea pe fundalul de baza sau de decorarea cu margeluse sau alte materiale a produsului final. Astfel, isi va dezvolta simtul estetic, indemanarea si capacitatea de concentrare asupra unei activitati.