Soțul meu mi-a făcut o poză în timp ce eu dormeam cu bebelușii la sân. Este cel mai frumos portret al meu!

O mămică de gemeni povestește, pentru inspiremore.com, că deși pentru ea experiență alăptării a fost și este, în continuare, una extrem de obositoare și dificilă, nu ar renunta nici în ruptul capului să își hrănească micuții astfel. Mai ales după ce soțul ei i-a arătat o fotografie care i s-a părut absolut magică!

Soțul meu mi-a făcut o poză în timp ce eu dormeam cu bebelușii la sân. Este cel mai frumos portret al meu!

Majoritatea părinților rămân șocați și se sperie în momentul în care aud că vor avea gemeni sau tripleti. Îi încearcă tot felul de emoții, pe care le-am simțit și eu, recunosc, în momentul în care medicul mi-a spus, la prima ecografie: „Deci, am vești... Sunt doi bebeluși înăuntru”. Eram doar eu și fiica mea cea mare în salon. După ce creierul meu a procesat vestea, m-am gândit: „Soțul meu o să își iasă din minți”. Apoi, toate gândurile de genul „Ce ne facem acum? Cum o să ne descurcăm cu atâția copii? O să o luăm razna?” au început să-mi inunde creierul.

Mă tot întrebăm cum voi face eu față unei sarcini gemelare. Ei bine, cu răbdare, yoga, milkshake-uri, sieste, proteine, șosete compresive, mai multe sieste, meditație și o mulțime de afirmații pozitive, am reușit! A fost cel mai solicitant lucru din punct de vedere fizic pe care l-am făcut vreodată, și credeți-mă, am dansat ani la rând pe scene alunecoase, încălțată în tocuri. Corpul meu a muncit DUR ca dansator profesionist. Dar, sarcină gemelară până la 36 de săptămâni? Mă cutremur acum gândindu-mă la cât de solicitant a fost.

Foto: inspiremore.com

A trebuit să mă concentrez asupra aspectelor pozitive, asupra micilor reușite. Uneori era mersul pe jos, alteori câteva poziții de yoga adaptate. Aproape în fiecare zi, mă odihneam cât de mult puteam. Doamne, nu am mai făcut niciodată atâtea sieste! Am fost forțată să încetinesc, să fiu blândă cu mine însămi. Nu aveam de ales.

Cum s-a desfășurat nașterea?

Nu așa cum am plănuit! Primii mei doi copii s-au născut acasă, cu o echipă extraordinară de moașe. A fost o experiență incredibilă. Nu spun că a fost ușor, dar m-am simțit atât de sigură și susținută de echipa mea, m-am simțit confortabil în propria mea casă și m-am abandonat complet puterii corpului meu, în timp ce mi-am născut copilul, în mod ciudat, stând în picioare lângă pat. În acel moment, m-am simțit că o supereroină/zeiță/războinică uitându-mă la copilul meu în timp ce îl așezau pe pat în fața mea. A fost un moment epic care m-a schimbat pentru totdeauna.

Prețuiesc aceste amintiri și de atunci am devenit o susțînătoare a nașterii și a dreptului unei mame de a alege cum și unde se simte susținută în siguranță la nașterea copilului ei. Fiecare naștere este unică și imprevizibilă. Am vrut să-mi nasc gemenii tot acasă, dar travaliul a început la 36 de săptămâni, așa că eu și echipa mea de moașe am decis că cel mai bine era să ne îndreptăm spre spital.

Nu știam cât de diferită va fi această naștere. A trebuit să-mi folosesc vocea pentru a mă apăra pe mine și pe bebelușii mei cu încredere, în timp ce le aminteam personalului medical: „Am încredere în corpul meu. Am încredere în bebelușii mei. Merităm dreptul de a naște natural”. Mi-am menținut poziția, am semnat formulare, am refuzat cu respect recomandările lor. Am vrut pur și simplu să am posibilitatea de a naște natural. Și am reușit, parțial!

Foto: inspiremore.com

Nașterea gemenilor m-a făcut să realizez că sunt puternică și că sunt capabilă să duc mai mult decât aș fi crezut vreodată.

Cum voi alăpta gemeni?

Era un alt gând care nu îmi dădea pace. Sigur, mai alaptasem până atunci, dar gemeni?! Asta era un teritoriu complet nou pentru mine! În prima zi postpartum, mă recuperez după două tipuri de naștere. Bebelușul A s-a născut pe cale naturală, iar bebelușul B prin cezariană. Acest lucru a necesitat o perioadă de recuperare dedicată, așa că, în primele săptămâni, abia am părăsit patul. Stăteam „îngropată” sub bebeluși, alăptam la cerere, privindu-i cu uimire.

Credeam că sarcina a fost grea perioada de până acum, dar această recuperare postnatală și întregul proces de alăptare au necesitat și mai multă răbdare. Nu mi-am dat nici un termen. Nu am avut așteptări. Uneori, alăptarea gemenilor se simțea că în Rai. Legătura care creștea între noi trei îmi făcea inima să zburde. Văzându-i cum se descopereau unul pe celălalt și se țineau de mână pentru prima dată în timp ce se hrăneau făcea că fiecare moment de frustrare cu lacrimi să merite.

Foto: inspiremore.com

Alteori, mă simțeam epuizată. Înduram nopțile lungi de alăptare și rundele de mastită. Dacă stau să mă gândesc mai bine, „epuizare” este un cuvânt mult prea mic pentru a descrie felul în care mă simțeam în acele prime luni. Lucrul amuzant este că aș lua-o oricând de la capăt, fără să stau pe gânduri. Pentru că, pe măsură ce călătoria noastră de alăptare a progresat, ne-am găsit ritmul, am făcut-o să funcționeze și este ceva de care sunt mai mult decât mândră. Mi-am alăptat gemenii timp de 28 de luni și sunt mândră de asta!

Vă las aici o poză pe care soțul meu mi-a făcut-p în timp ce îmi alăptam gemenii. Da, dormeam! Eram mai mult decât epuizată, dar mă credeți că mi se pare că acesta este cel mai frumos portret al meu?

â

Foto: inspiremore.com

Organismul uman este uimitor! Corpul unei femei este magic! Mămici, bucurați-vă de fiecare etapă!

Articol tradus și adaptat după un material publicat pe site-ul inspiremore.com.