Irina Grigore - Contributor

Sunt mama unui băiețel de 4 ani și povestea mea a început încă de când m-am născut. Mama mea a suferit de depresie postnatală și a încercat să mă sufoce în somn. Noroc că era tata acolo. Pe vremea aceea nu exista ideea de depresie postnatală. Am supraviețuit, după ce am stat în comă 10 zile. Apoi l-am născut pe Luca și am încercat să mă sinucid la 10 zile de la naștere. Și, deși știam ce este depresia postnatală, deși am știut că și mama mea a trecut prin asta, eu nu am reușit să îmi dau seama că sufăr de aceeași boală psihică atât de periculoasă. Îmi este greu să mă destăinui, însă, după lungi tratamente și consiliere psihologică, am reușit să înțeleg această boală și să o definesc cumva. Și îmi doresc să ajut și alte mame care trec prin asta, să le avertizez prin poveștile mele, să le spun că ceea ce simt ele nu este real și că această boală poate fi strunită dacă cer sprijin. Dacă nu, totul poate căpăta conotații tragice. Și nu îmi doresc asta pentru nimeni!