Pove?ti de Petre Ispirescu - Ho?u împ?rat
Acest împ?rat puse de gând ca pe fiul s?u s?-l dea s? înve?e toate meseriile ?i toat? procopseala c?rturarilor.
Fiul împ?ratului cre?tea într-o lun? cât al?ii într-un an. Când fu de opt ani, p?rea c? este de optsprezece.
Dac? v?zu a?a, tat?-s?u, împ?ratul, îl dete la carte; dup? ce înv??? filosofia ?i citirea pe stele, de la cei mai iscusi?i dasc?li, îl dete la cel mai me?ter vraci, de înv??? ?i me?te?ugul leacurilor.
V?zând tat?-s?u, împ?ratul, c? fiu-s?u are ?inere de minte grozav? ?i ia în cap u?or cele ce i se arat?, se umplu de mul?umire sufleteasc?, c?ci Dumnezeu îi dase un copil tocmai dup? gândul s?u.
Înv??ând el toat? cartea, împ?ratul a început a trimite pe fiu-s?u din cetate în cetate s? înve?e toate meseriile. Cum auzea c? în cutare cetate este câte vrun me?ter mai dibaci ?i c? acea meserie nu se afl? pe la dânsul, îndat? îl trimitea s? înve?e ?i acea meserie.
Astfel umbl? fiul împ?ratului din ?ar? în ?ar?, ca ?i un pribeag, pân? ce înv??? toate meseriile de pre p?mânt. ?i întorcându-se la palaturile tat?lui s?u, socotea c? acum s-a sfâr?it; are s? se strâng? de pre drumuri.
De bucurie c? are un fiu a?a de procopsit ?i de iscusit, tat?l s?u f?cu o mas? mare, unde chem? pe to?i împ?ra?ii, vecinii lui, ca s? le arate fiul s?u procopseala.
Însu?i fiul împ?ratului porunci la buc?tari ?i le ar?t? cum s? fac? bucatele. Mesenii nu ?tiau cum s? mai laude gustul acestor bucate. Când, iat? c? vine ?i fiul împ?ratului la mas?. Se chefuir?, deci, ?i ?tii, vorba ?luia, vorba vorb? aduce. Începur? împ?ra?ii a-?i povesti despre judec??ile ?i drept??ile ce f?cuse fiecare în împ?r??ia sa. Între altele, unul spuse c? se va c?i cât va tr?i el, pentru c? a osândit pe un om drept, învinov??it fiind c? ar fi furat ni?te lucruri, pe când altul a fost ho?ul, precum se dovedi mai în urm?.
Cum auzi împ?ratul care dedese osp??ul, se întoarse c?tre fiul s?u ?i zise:
- ?tiu c?, dac? un împ?rat voie?te s? fie drept ?i adev?rat st?pânitor supu?ilor s?i, trebuie s? ?tie toate meseriile, ca s? cunoasc? prin însu?i ochii s?i p?surile fiec?ruia. De aceea, f?tul meu, te-am dat s? înve?i toate me?te?ugurile. Nu mi-a venit în gând c? ?i ho?ia este un me?te?ug. Aceasta î?i r?mâne s? mai înve?i, dup? care te vei face un împ?rat ca Solomon împ?rat ?i cum altul nu va mai fi pe lume.
- Ii! tat?, r?spunse fiul de împ?rat, carele se ru?in? ?i se ro?ise ca o sfecl?, cum de m? osânde?ti astfel ca pe un vinovat de codru?
?i sculându-se de la mas?, se duse unde se duse el, ?i se întoarse numaidecât, peste a?teptarea tuturor, cu o slug? a lui credincioas?, aducând ni?te scânduri, stinghii, drugi, odgoane ?i pânze. Cu aceste se apuc?, ajutat de sluga lui, de cl?di un fel de foi?or.
G?tindu-se foi?orul, se urc? într-însul ?i, învârtind ni?te ?uruburi ?i ni?te vârtejuri la ni?te me?te?uguri ce avea acest foi?or, începu a pluti în vânt ?i, pe când se tot urca, el î?i lu? ziua bun? de la to?i cei de fa??, cari r?m?seser? cu gurile c?scate ?i cu ochii bleojdi?i la dânsul. Mum?-sa cât p-aci era s?-i vie r?u de inim? rea; dar? î?i ?inu firea.
Dup? ce îl pierdur? din ochi, mesenii se scular? ?i se împr??tiar? ca puii de potârniche, nemaivoind a ad?oga mâhnirea împ?ratului, care se vedea de pe fa?? c? era prea mare.
Fiul împ?ratului, dup? ce c?l?tori câtva timp prin v?zduh, prinse a se coborî. Ce s? vezi dumneata? Orânda îl duse a se l?sa tocmai dinaintea unei cocioabe de bordei s?r?c?cios.
Era seara. B?tu la u?e. Cei din?untru, o pereche de oameni jig?ri?i, întreb?:
- Cine e acolo?
- Om bun, le r?spunse fiul de împ?rat. Deschide?i, c? sunt un c?l?tor.
Îi deschiser?. Când intr? în bordei, el b?g? de seam? c? muierea aruncase ceva sub pat.
- Dar? ce vânt te aduce pe la noi?
- Sunt strein. Acum am sosit din alte împ?r??ii. Rogu-v? s? m? g?zdui?i.
- Bucuros, cu ce vom putea.
- Foarte v? mul?umesc, le mai zise el. Nu v? va fi degeaba. Dar? de ce v? stinghiri?i din lucru? Lucra?i, nu v? opri?i pentru mine. Am b?gat de seam? c? f?cea?i ceva când am venit!
Muierea vru s? îndruge câteva minciuni. Dar? b?rbatul îi lu? din gur? ?i zise:
- S?-?i spunem drept. Dumneata e?ti oaspetele nostru, ?i crez c? nu ne vei da pe mâna st?pânirei. Eu sunt ho?. Meseria acesta nu mai are c?utare, de când împ?ratul a pus ni?te slujba?i ai dracului de stra?nici ?i de aspri pentru unii ca noi. Abia ne mai ?inem zilele, cu câte o g?in? sau alt? pas?re ce putem s? ciordim de pe ici, de colo. ?i tocmai jumulea o gâsc? nevast?-mea când ai venit d-ta.
- Tocmai ce c?utam ?i eu. Dumnezeu m-a adus la voi. Scoate?i gâsca de sub pat ?i face-v?-?i me?te?ugul. De azi încolo sunt al vostru. M? bag ucenic la d-ta s? m? înve?i acest me?te?ug.
?i pân? jumuli ?i g?ti gâsca, fiul împ?ratului ie?i afar?, î?i strânse foi?orul, desf?cându-l din toate încheieturile, ?i-l puse bine, unde s? nu dea nimeni peste dânsul.
Se puser?, deci, la mas? ?i se chefuir?, pân? ce coco?ii începur? a vesti c? vine alba în sat.
A doua zi se în?eleseser? ei la cuvinte, ?i fiul de împ?rat r?mase sub ascultarea ho?ului, ca s? înve?e me?te?ugul de la dânsul.
- Tot me?te?ugul este, zise ho?ul într-una din zile, s? ciorde?ti, f?r? s? te prinz? cineva; s? buzun?re?ti ?i pe dracul, f?r? s? te vaz? nici pui de om sau alt? gadin?; s? n-apuce s? caz? ?i tu s? g?se?ti; orice ?i s-o p?rea c? nu este pus bine de altul, tu s? iei ?i s? p?strezi; marghiolia, vicle?ugul, îndr?zneala, iste?imea, ?otia ?i cu tot neamul lor, s? fie uneltele tale.
Fiul de împ?rat asculta ?i b?ga la cap.
Dup? trecere de timp, în care fiul împ?ratului se îndeletnicise la me?te?ugul ho?iei, v?zând el c? lucrurile îi merg strun?, zise:
- Me?tere, când ai de gând s? m? sco?i calf??
- Când mi-oi fura ipângeaua de pe mine.
Dup? ce mai trecu, merser? într-o zi la vânat. Acolo în p?dure, stând s? fac? popas, se tol?nir? fiecare pe ce avea, la umbr? de copaci ?i la r?coare, ca s?-?i aromeze oarecum. Ho?ul î?i a?ternuse ipângeaua.
Deodat? ho?ul auzi mierc?itul unui iepure, ca ?i când îl apucase ogarul. Se scul?, se uit? prin prejur, ?i nu vede nimic. So?ul s?u, fiul împ?ratului, adormise, ?i-i da ni?te sfor?ieli de p?rea c? mân? porcii. Se culc? iar??i.
Nu ?ezu mult, ?i tocmai când era s?-l fure ?i pe el somnul, auzi înc? o dat? acela?i mierc?it ?i cu totul p-aproape.
Odat? s?ri drept în sus.
- Ce naiba, trebuie s? fie ceva. M? repez s? v?z ce dracovenie s? fie aceea.
?i fiind un crângule? într-o dep?rtare cât arunci cu piatra, se duse într-acolo, de unde i se p?ru lui c? vine mierc?itul iepurelui.
Pe când se ducea ho?ul, fiul împ?ratului se scoal? bini?or, ?i pâ?! pâ?! îi ia ipângeaua frumu?el, o îndoie?te ?i o ascunde într-o scorbur? de copaci ?i iar??i se culc?.
Acestea le f?cu el mai iute decât ai gândi.
Ho?ul, dac? v?zu c? nu este nimic în crâng, dete tuturor r?ilor ?i iepure ?i tot, ?i se întoarse s? se odihneasc?. Când, ia ipângeaua de unde nu e. Se uit? prin prejur, ?i nici o frunzuli?? m?car nu se mi?ca. Fiul împ?ratului horc?ia de socoteai c? o s? de?tepte ?i pe mor?i.
Bietul ho? r?mase ca lovit de tr?snet. Sim?i c? alt n-are cine s?-i fi jucat renghiul acesta, decât ucenicul lui.
Se suci, se învârti, dete târcoale prejmetelor; ipângeaua nu e. În cele de pe urm?, dup? ce îl înecase necazul, se duse s?-?i de?tepte ucenicul.
Acesta dormea mort. Îl zgudui, îl scutur?, ca de când începui s? v? povestesc ?i abia, abia se de?tept?.
Somnoros cum era, ?i tot frecându-se la ochi, începu s? se jeluiasc? c? n-are parte s? doarm? ?i el m?car un somn, ?i c? din pricina asta o s? se duc? de la un asemenea st?pân, cre nu-i d? r?gaz cât ar aromi cineva.
Ho?ul v?zu c? ucenicul lui are s?-l întreac?, ?i zise:
- Ia las? astfel de vorbe, ci d?-mi ipângeaua, c? acum e?ti calf?, ai sc?pat de ucenicie.
Când auzi fiul împ?ratului de unele ca acestea, se duse într-un suflet de-i aduse ipângeaua, ?i legar? amândoi tov?r??ie pe bine ?i pe r?u.
Începuse a mi?ca bini?or la meseria lor, de când se f?cur? tovar??i. Vezi c? fiul împ?ratului era mai ager de mân?, mai iste? ?i mai îndr?zne?.
Într-una din zile, feciorul de împ?rat se duse la vânat, ia a?a cam în dorul lelii, fiindc? n-avea alt? treab?. Umblând el prin p?dure, odat? aude un groh?it de porc p-aproape de dânsul; c?ut? ?i, mai iute decât ai gândi, fu ?i acolo. Când, ce s?-i vaz? ochii? Un mistre? cât toate zilele de mare pr?v?lise pe un fl?c?u tân?r la fa??, ?i se silea a-?i descurca col?ii din arcul fl?c?ului spre a-l sfâ?ia.
Fiul împ?ratului î?i scoase cu?itul de vân?toare ?i, cu un curaj nemaiauzit, se repede asupra mistre?ului, îi înfige cu?itul drept în ochi ?i îl d? tumba peste cap, îi mai d? vro dou? lovituri bune în cap ?i-l las? mort acolo locului.
F?cu ce f?cu ?i aduse ni?ic? ap? în c?ciul?, stropi pe fl?c?ul care le?inase, ?i îl mai învior?.
Acesta, când se de?tept? ?i v?zu pe izb?vitorul s?u, zise:
- Cere-mi oricât vei voi ?i-?i voi da, pentru aceast? facere de bine.
- Bani au ?i ?iganii, îi r?spunse fiul de împ?rat, dar? cinste nu. S? nu socote?ti c? pentru bani am f?cut ce am f?cut eu acum pentru tine.
Se ru?in? oarecum fl?c?ul cu pricina; dar? mai prinzând limb?, îi spuse ?iritenia, cum venise în vân?toare cu mai mul?i tovaro?i, cum z?rise mistre?ul ?i se luase dup? dânsul, ?i cum nu-l lovise bine, ?i el se n?pustise asupra lui ?i-l pr?v?lise de era s?-l trimi?? pe lumea cealalt?.
Pas?mite ?i acesta era fiu de împ?rat, ?i înc? fiul împ?ratului locului aceluia.
Se împrietenir? ?i se duser? la palaturile împ?r?te?ti. Împ?ratul nu ?tia cum s? mul?umeasc? streinului c? i-a sc?pat copilul de la moarte. Îi dete voie ca s? vie în palat oricând va voi, fiindc? el nu priimi nici o alt? r?spl?tire.
Streinul fiu de împ?rat, de câte ori mergea la împ?ratul, de atâtea ori el cerceta ?i b?ga de seam? la tot ce era pe acolo.
Dup? cât?va vreme, el zise odat? tovaro?ului s?u:
- Tovaro?e, mi s-a urât cu borf??ia, s? facem ?i noi o ho?ie care s? se mai sim??.
- Ce vrei s? facem?
- Iaca, s? mai mergem ?i pe la haznaua împ?r?teasc?, c? doar? n-o fi foc.
- Da ce stai d-ta de vorbe?ti, omule? D-apoi acolo, aoleo! ce de p?zitori mai sunt!
- Noi s? mergem pe unde nu sunt p?zitori.
Se hot?râr?, ?i într-o noapte ?i plecar?. Ei î?i luar? ?i uneltele trebuincioase. ?i fiindc? fiul de împ?rat ?tia toate me?te?ugurile, el cuno?tea ?i zid?ria. Se apuc? ?i, numai din dou? cazmale, scase câteva c?r?mizi, cât putea omul s? intre. Aceasta pe de la uli??, pre unde nu p?zea nimeni. El intr?, umplu dou? c?ciuli cu galbeni ?i ie?i. Apoi potrivi c?r?mizile la loc, ca s? nu se cunoasc? pe unde au intrat.
Nu se poate spune bucurie ce avur? când se v?zur? cu atâta c?c?l?u de bani. Venir? acas? ?i dormir?, ca ?i când usturoi nu mâncase ?i gurile nu le miroseau.
A doua zi mare vâlv? se f?cu în ora? cânsd se afl? c? s-a spart visteria împ?ratului. To?i se minunau ?i se cruceau, nedomirindu-se pe unde s? fi intrat tâlharii.
Nu mai pu?in ?i împ?ratul intr? la chibzuiri, cum ar face s? prinz? pe ace?ti ho?i cutez?tori.
Fiul împ?ratului, cel ce f?cuse bosmaua, se duse ca totdauna pe la împ?ratul, se f?cu ?i el c? se mir? de atâta cutezare, ?i zise:
- Cel ce a f?cut o asemenea ho?ie îndr?znea?? nu se poate s? mai vie m?car înc? o dat?.
Împ?ratul locului puse tot felul de paznici la visteria lui ?i a?tepta.
Ho?ii, dup? câteva zile, când se mai potoli vâlva, venir? iar??i, fiindc? se dedulciser? ca calul la t?râ?e, scoase c?r?mizile ?i fiul împ?ratului zise tovaro?ului s?u:
- De rândul trecut am intrat eu; acum intr? tu. A?a mi se pare c? cere dreptatea.
Tovaro?ul n-avu ce zice, c?ci a?a era. Intr? deci în hazna ?i, fiind mai lacom, lu? câ?i galbeni putu el duce ?i-i aduse tovaro?ului la gaur?. Acesta îi priimi. Când s? ias? ?i el, hâ?! în sus, hâ?! în jos, se sim?i c? este prins în la?, ?i c? nu poate ie?i. Fiul împ?ratului n-avea timp de pierdut, ce s? fac?? Se apuc? ?i el de-i t?ie capul, îl lu? cu dânsul ?i p-aici ?i-e drumul.
Dar? când ajunse acas?? aoleo! Unde era Dumnezeu s? vaz? bocetele ?i vaietele muierii, când îi ar?t? capul b?rbatului ei? ?ipa de socoteai c? o pune în ?eap?.
Fiul împ?ratului îi puse mâna la gur? ?i-i zise:
-St! c? ne-am topit. S? nu te auz? cineva, c? nu e bine de noi.
?i dup? ce îi spuse toat? ?iretenia pricinii, o împ?c? spuindu-i c?-i las? ei to?i banii ce au furat, ?i îi mai f?g?dui c?-i va aduce ?i trupul b?rbatului, ca s?-l îngroape ca oamenii ?i cu toat? rânduiala.
Iar? dac? se f?cu ziu?, slujitorii împ?r?te?ti g?sir? trupul f?r? cap ?i-l duser? la împ?ratul.
Acesta se da de ceasul mor?ii ?i mai multe nu, cum de s? nu prinz? pe tâlhar viu, nev?t?mat.
Fiul împ?ratului se duse ?i el pe la palat ?i, auzind cele ce se pl?nuiau, se preg?ti ?i el a-?i ?ine f?g?duiala ce dase nevestei tovaro?ului s?u.
Sf?tuind cei doisprezece boieri, socotir? cu mintea lor c? tâlharii trebuie s? fie cel pu?in doi; c? cel viu este peste poate s? nu vie a lua ?i trupul mortului. G?sir?, deci, cu cale a pune trupul cel f?r? cap în mijlocul pie?ei, pe o schel? cu trei trepte, ?i de jur-împrejur slujitori împ?r?te?ti, cari s? p?zeasc? toat? noaptea.
A?a ?i f?cur?.
Fiul împ?ratului, ho?ul, se duse ?i el de cump?r? o mâr?oag? de cal r?pciugos ?i bubos, ?i slab, de era numai pielea ?i osul, mai cump?r? o odoroag? de c?ru?? ?i un butoi de rachiu. ?i dup? ce înc?rc? c?ru?a, înh?m? la dânsa rabla lui de cal ?i o porni înspre locul unde era pus trupul mortului spre vedere.
P-aci prin prejur era o uli?? noroioas?. P-acolo avu poft? el a trece. Când, ce s? vede?i dumneavoastr?, cinsti?i boieri? Unde mi se înnomoli a o?opin? de cal, de nu mai putea nici picioarele s? ?i le mi?te, necum s? mai târasc? ?i c?ru?ul cu butoiul de rachiu. Hi! în sus, h??! în jos; s? se mi?te din loc calul, ba.
?i unde mi-?i începu a face o g?l?gie, de credeai c? s-a aprins târgul.
C?petenia p?zitorilor trimise pe unul s? vaz? ce pacoste a mai dat peste nevoia?ul ?la de om, carele are de gând s? scoale tot ora?ul în gura lui.
V?zându-l p?zitorul cum se nevoia a-?i scoate calul ?i c?ru?a din noroi, i se f?cu mil? de el.
Fiul împ?ratului, cum îl v?zu, îi zise:
- Du-te, neiculi??, de mai ado vro câ?iva oameni de-mi ajuta?i s? ies din acest noroi, ?i v? voi cinsti ca pe ni?te oameni de treab?.
Îndat? venir? mai mul?i p?zitori, îi luar? ?i cal, ?i telegu??, ?i butoi ?i tot, pe sus, de-l scoaser? din glodul unde se nomolise.
El nu ?tia cum s? le mul?umeasc? mai bine; î?i fr?mânta mâinile de bucurie ?i prinse a da cep butoiului. Le dete de b?u cât poftir?, ?i duse ?i celor ce r?m?seser? de paz? pe lâng? trupul mortului cel f?r? cap.
Nu trecu mult ?i to?i p?zitorii fur? coprin?i de un somn sor? cu moartea. Unde îmi mai sfor?ia voinicii no?tri de paznici, de pare c? era cine ?tie ce mare turm? de râm?tori. Pas?mite rachiul din butoi era cu afion.
Fiul împ?ratului, cum îi v?zu lungi?i ?i trânti?i ca cine ?tie ce blende, se apuc? de-i dezbr?c? de hainele lor ?i îi îmbr?c? în haine c?lug?re?ti. Apoi, luând trupul mortului, se duse în treaba lui.
Când v?zu femeia trupul, iar? începu a se boci. El iar? îi puse mâna la gur? ?i o opri de a face zgomot, c?ci, de se va afla, nu va fi bine de ei. Ea t?cu dup? ce v?zu c? nu e glum?, ?i priimi ?i cea mai mare parte din suma furat?. În chiar aceea?i noapte, ei se puser? ?i îngropar? mortul.
Când se de?teptar? p?zitorii ?i se v?zur? îmbr?ca?i în haine c?lug?re?ti, nu puteau crede celor ce li se arat?. Se mai frecar? la ochi, se mai uitar?, ?i v?zur? c? a?a este. Cel ce se de?teptase mai întâi se duse la tovaro?ul de lâng? dânsul ?i, începând a-l înghioldi, îi zise:
- Mo? c?lug?ra?, mo? c?lug?ra?, ca ca?i tu aci?
- Dar? tu, c?lug?re, ce cau?i? îi r?spunse.
Atunci to?i deodat? începur? a r?cni unul la altul:
- Ce cau?i aci, c?lug?re? ar?tându-se cu degetul.
?i se f?cu o tulburare ?i o r?scoal? între dân?ii, de nu-i putea da nimeni de c?p?tâi. Ei! tocmai târziu se dezmeticir? ?i se domirir? c? omul cu rachiul de ast?-noapte n-a fost lucru curat.
Dar? când îmi v?zur? c? trupul lipse?te? atunci, atunci; unde îmi începur? o ceart? ?i o h?l?laie între dân?ii, de-?i venea s?-?i iei câmpii. Se învinov??eau ca dracii unii pe al?ii.
- Ba c? tu e?ti de pricin?.
- Ba c? tu ne-ai f?cut s? bem rachiu.
- Ba c? tu ne-ai îndemnat s? ne ducem s?-i ajut?m.
- Ba c? tu ai fost cel dintâi care ai b?ut.
Toate erau cum erau. Dar? cum ?i când s-au c?lug?rit ei? ?i cum s? se înf??i?eze ei la împ?ratul?
N-avu încotro. A?a se duser?.
Împ?ratul se lu? cu amândou? mâinile de barb? când v?zu c? vine la dânsul o ceat? de c?lug?ri. El nu ?tia, vezi, cine sunt ?i ce vreau.
Când afl? c? sunt paznicii lui, unde mi-l umfl? un râs d-alea cu lacr?mi, ?i râse pân? ce se strâmb?.
Paznicii, biet, deter? în genunchi ?i-?i cerur? iertare. Ei spuser? toat? ?iritenia.
Îi iert? împ?ratul de vro osând?, chipul; dar? intr? la mai mare grij?. El se temea ca nu carecumva acest ho? atât de iscusit s? nu-i ia ?i domnia. Nu mai chem? Sfatul împ?r??iei, fiindc? începuse a-l cam b?nui ?i pe dânsul, ci î?i fr?mânta cugetul, ca ce ar face s? puie mâna pe ho?, spre a-i face de petrecanie.
Hot?rî dar?, el cu mintea lui, ca s? iscodeasc? ?i pe mari ?i pe mici, s? ispiteasc? ?i prin boierime ?i prin prostime, ca doar, doar? va ajunge s? puie mâna pe un a?a tâlhar vestit care îl pusese pe a?a gânduri negre.
Pentru aceasta puse s? se g?teasc? un osp?? înfrico?at, la care pofti numai boierime neao?e. La acest osp?? fu poftit, f?r? doar ?i poate, ?i fiul de împ?rat cel strein.
La ziua hot?rât? se adunar? to?i oaspe?ii. Veseliile se întinser? pân? noaptea târziu. C?ci, dup? ce se scular? de la mas?, se puser? pe joc. ?i trage-i la dan?uri, la hori, la brâuri pân? ce, când se de?teptar?, ajunseser? pe la cântatul coco?ilor de miezul nop?ii.
Când s? se sparg? adunarea, împ?ratul veni la mijloc ?i zise cu grai cam poruncitor:
- Boieri dumneavoastr?, noaptea este înaintat?, ?i ca s? nu se întâmple cuiva vreo meteahn? de la niscaiva duhuri necurate, ori f?c?tori de rele, eu am g?sit cu cale în mintea mea s? mâne?i aci pân? la ziu?. C?mara este mare; v? încape pe to?i. Al?turi de aci este c?mara fiicei mele. Fi?i f?r? grij? ?i v? repauza?i de ostenelile dan?ului ?i s?lt?rilor din ast? noapte. Domnul s? privegheze asupra voastr? a tuturor.
A?a zise împ?ratul, ?i a?a trebuia s? se fac?. C? hâr, c? mâr, pace; zisa împ?ratului nu se putea deszice.
- Vai de mine, tat?, cum s? m? culc eu cu u?a descuiat?, al?turi cu c?mara unde are s? doarm? atâ?ia b?rba?i streini? zise fata tat?lui s?u.
- Nu numai atât, fata mea, dar? înc? s? fii cu lumânarea stins? ?i s? ai la îndemân? ni?el muc de lumânare. De va veni cineva la tine, tu s?-l mângâi cu mâna pe obraz, rugându-l s? mai stea; ?i mângâindu-l s?-l mânje?ti ni?el cu muc de lumânare, ?i aceasta, draga mea copil?, cu atât mai mult trebuie s? o faci, cu cât ea este pentru mântuirea împ?r??iei.
Pas?mite împ?ratul umbla s? prinz? pe ho? prin viclenie. Asta fu chemarea boierilor la osp??. C?ci, î?i zicea împ?ratul, de va fi dintre boieri un asemenea om iste?, trebuie s? fie ?i îndr?zne?. De nu va fi dintre boieri, apoi, tot cu tertipuri, prin tagma prostimei s?-l caut.
Hot?rârea împ?ratului se puse în lucrare întocmai. Se culcar? to?i cu totul ?i adormir?. Numai pleoapele fetei de împ?rat nu putur? da în gene, câtu?i de cât.
Fiul de împ?rat cel ho?, nici el nu adormi m?car cât ai da în cremene. El î?i tot r?sucea musta?a ?i se încumetea, duce-se-va, or ba? Iar? când fu cam dup? miezul nop?ii, când ?i apele dorm, se scul? bini?or, se uit? pe la so?ii s?i, carii to?i dormeau bumbeni, ?i pâ?! trecu în c?mara fetei de împ?rat, o s?rut? ?i se întoarse apoi s? se culce ?i el.
Fata împ?ratului î?i f?cu dresurile cum o înv??ase tat?l s?u, împ?ratul.
Ho?ul, pân? a nu se culca, se duse la doni?? s? bea ni?ic? ap?, c?ci îi era sete. Uitându-se în doni??, el v?zu c? pe obrazul lui din stânga sunt ni?te pete negre. În c?mara unde dormeau oaspe?ii împ?ratului lumânarea arse toat? noaptea.
- E! a?a mi ?i-a fost povestea? zise el înceti?or, stai m?i, dar?, s?-?i ar?t eu cu cine ai de a face.
?i cu inima tâcâind?, ?i umblând mai u?or decât o pisic? când pânde?te la ?oareci, lu? muc de lumânare ?i mânji pe to?i oaspe?ii cari dormeau, pe obraz la fel cu mânjitura lui de pe fa??, apoi se culc? ?i el.
Împ?ratul se scul? mai de diminea?? decât to?i. ?i în rev?rsat de zori vine prin c?mara unde dormeau oaspe?ii, spre a se uita la dân?ii, nu carecumva este vreunul din ei mânjit dup? cum î?i pov??uise fata.
Când colo, ce s?-i vaz? ochii? To?i erau mânji?i. Speriat, se duse într-un suflet în c?mara unde dormea fie-sa; ?i cu grai nelini?tit zise fie-sei:
- Bine, frate drag?, to?i te-au s?rutat?
- Ba nu, tat?, unul numai a venit, pe care l-am mânjit, dup? cum mi-ai poruncit dumneata.
- ?i-l cuno?ti?
- Ba nu, c?ci era întunerec.
Împ?ratul î?i mu?c? buzele. Apoi porunci p?zitorilor s? nu lase pe nici unul din oaspe?i care ar voi s? plece.
Dup? ce se facu ziu? bine, veni împ?ratul iar??i în mijlocul oaspe?ilor ?i zise cu glas mare:
- Boieri dumneavoastr?, ho?ul care a tulburat o ?ar? prin iscusin?a, m?iestria ?i iste?imea lui, ?i care mi-a r?pit odihna sufletului meu, se afl? în mijlocul domniei voastre, ?i îl rog s? se dea pe1 fa??; pe f?g?duiala mea de împ?rat c? nu-i voi face nimic.
To?i boierii începur? a-?i scutura hainele ?i a se lep?da ca de satana de o astfel de n?paste, zicând:
- Departe de noi o astfel de b?nuial?. Noi nu ?tim la sufletul nostru nici o fapt? neomenoas? s? fi s?vâr?it, nici cu ?tiin??, nici cu ne?tiin??.
- Acum nu este vorb? nici ce ocar?, nici de pedeaps?. Totul este s? se dea pe fa??, ?i m? jur pe viul Dumnezeu ?i pe stema mea de împ?rat c? nu numai nu-i voi face nimic r?u, dar? îi voi da pe fata mea dup? dânsul.
Atunci ie?i în fa?? streinul fiu de împ?rat ?i zise:
- Eu sunt.
P?ru mult bine împ?ratului când îl v?zu. Iar? el î?i ceru voie s? ias? afar?, ?i se jur? pe cuvântul lui de cruce de voinic c? se va întoarce înainte de namiezi.
Împ?ratul crezu ?i-i dete voie. El se întoarse, cu mai mul?i oameni îns?x?na?i cu buc??elele foi?orului s?u. ?i acolo de fa?? cu to?ii, a?ez? fiecare lemni?or la îmbuc?tura lui ?i cl?di foi?orul din nou. Apoi, viind înaintea împ?ratului, îi s?rut? mâna, ?i ceru ca so?ia lui, fata împ?ratului, s? se urce cu dânsul în foi?or, ca de acolo s? m?rturiseasc? cine este ?i ce a f?cut.
Împ?ratul priimi.
Cum se suir? în foi?or, fiul împ?ratului prinse a întoarce vârtejele; ?i, pe când foi?orul începu a se sui în slav? ?i a pluti în aer, el zise cu grai l?murit:
- S? ?ti?i c? sunt fiu de împ?rat, c? mi-a fost dat s?-mi fur nevasta, ceea ce ?i f?cui, ?i c? acum m? duc la împ?r??ia tat?lui meu.
Astfel vorbind, foi?orul se urca mereu pân? când se pierdu din ochii tuturor, ce r?maser? cu gurile c?scate uitându-se la dânsul.
Iar? dac? se coborî la palaturile tat?lui s?u ?i-?i ar?t? cartea de me?ter de ho?ie, precum ?i nevasta ce-?i aduse tot prin furti?ag, se înveseli tat?l s?u ?i, coborându-se din scaun, în?l?? pe fiul s?u, zicând:
- ?tiu acum c? are s? se duc? pomina de domnia fiului meu peste ?ar?. ?tiu c? popoarele au s? ?tie ?i ele acum ce este dreptatea, c?ci a fi bun domnitor ?i drept, trebuie s? ?tii totul.
Dup? ce se însc?un?, trimise sol la socrul s?u cu carte prin care îi spunea c? s-a urcat în scaunul t?tâne-s?u, ?i mult se bucur? acel împ?rat de norocul ce dase peste fie-sa.
Iar? eu înc?lecai p-o ?ea ?i v-o spusei dumneavoastr? a?a.
Urmareste-ne pe Google News
