Un bărbat și-a dat soția în judecată după ce a aflat că fiica lor de 20 ani nu este, de fapt, fata lui

Un caz destul de complicat se judecă în București. Un bărbat și-a dat în judecată soția după ce a aflat că fetița pe care a crescut-o timp de două decenii nu este a lui. Reclamantul nu s-a mulțumit doar cu atât, ci a solicitat și despăgubiri în valoare de 35.000 de euro pentru șocul suferit și prejudiciul adus imaginii sale.

Conform spuselor bărbatului, un vecin l-ar fi înștiințat că fiica sa nu este a lui. Temerile și nesiguranța au încolțit în mintea reclamantului care a cerut efectuarea unui test ADN. Iar când bănuialele s-au dovedit a fi adevărate, a acționat în instanță.

Un test ADN a făcut lumină în cazul dintre cei doi soți

Individul și soția lui erau căsătoriți din anii '90, iar după 12 ani de căsătorie, au devenit părinți.

„Deși pârâta (fosta soție) cunoştea situaţia reală, a încercat tăgăduirea acestor aspecte nu numai în ultimii 20 de ani, dar şi pe parcursul judecării procesului având ca obiect tăgada paternităţii”, a spus bărbatul în sala de judecată conform relatării jurnaliștilor Libertatea.

Reclamantul susține că adevărul aflat este foarte dureros deoarece s-a atașat foarte mult de copila care i-a spus „tată” timp de 20 de ani. Când a ieșit la iveală adevărul în urma testului ADN, bărbatul susține că l-a cuprins o stare „nemărginită de tristețe și dezamăgire”.

Totodată, în procesul intentat pentru daune morale, soțul a specificat că s-a simțit înșelat și dezamăgit de decizia luată de fosta soției de a-i ascunde aspectul de importanță majoră în viața lui. În plus, el cere daune morale pentru că a fost pus într-o poziție ridicolă, fiind extrem de jenat de faptul că nu cunoștea adevărul, în timp ce oamenii din afara căsniciei sale îl știau deja.

Un donator de spermă este dat în judecată după ce s-a aflat că ar avea peste 500 de copii. Donațiile sale cresc riscul de incest accidental

Cum se apără femeia?

Fosta soție se apără în acest proces susținând că afirmațiile fostului partener sunt false. Totodată, ea menționează că ar fi apelat la fertilizare in vitro, dar că a trăit cu convingerea că soțul este tatăl copilului, fiindcă în perioada concepției existau raportul conjugale între cei doi.

Totodată, pârâta se apără susținând că prejudiciul nu există și chiar dacă ar exista, nu poate fi atât de grav încât să justifice suma enormă solicitată. Iar faptul că reclamantul nu este o persoană publică, susține ea, nu îi dă dreptul să ceară daune morale.

„Dreptul la imagine nu a fost atins, nu a putut produce un prejudiciu de o asemenea gravitate care să justifice pretenţiile reclamantului, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu este persoană publică”, a menționat femeia.

Care este sentința dată de judecători?

Curtea de Apel nu a dat o sentință definitivă, dar până în prezent se pare că fapta ilicită a pârâtei nu există: „Pentru ca răspunderea civilă să fie angajată, nu este destul să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul ce a fost produs, ci este necesar ca această faptă să poată să îi fie imputată, adică să existe dovezi care să probeze ca ar fi acţionat cu vinovăţie”, a explicat avocatul femeii.

Acesta a continuat susținând că și pârâta s-a aflat în eroare datorită faptului că trăsăturile fizice ale fiicei erau asemănătoare cu cele ale tatălui. Concluzia?

„Instanța nu poate constata existența unei fapte ilicite în sarcina pârâtei bazându-se doar pe împrejurarea că paternitatea fiicei sale a fost tăgăduită, reclamantul fiind nevoit să demonstreze, deopotrivă, împrejurarea că pârâta, în concret, a încălcat obligația de fidelitate, neputând fi în sarcina acesteia din urmă să demonstreze un fapt negativ, anume că nu a avut o relație extraconjugală de-a lungul căsătoriei”, se arată în sentința care a fost atacată pe data de 5 septembrie 2024 cu apel.

Documentul studiat de ziariștii Libertatea arată că femeia dată în judecată s-a apărat pe baza procedurilor de fertilizare in vitro la care a fost supusă. A menționat chiar că a făcut de-a lungul anilor mai multe astfel de intervenții la o clinică de specialitate din București.

Bărbatul, pe de altă parte, susține că soția lui nu putea urma procedura de fertilizare in vitro în 2003, deoarece clinica menționată în documente s-a deschis abia în 2008. Dar urmarea unor proceduri de fertilizare in vitro în lipsa acordului partenerului nu constituie o încălcare a obligației de fidelitate.