Ce vină are un copil care se joacă pe terenul se sport al școlii și ajunge în cele din urmă zdrobit de porțile de fotbal vechi, de fier? Nimeni nu poate răspunde la această întrebare nici măcar 3 ani mai târziu; 3 ani de la prima tragedie; 3 ani de la primul copil care a plecat dintre noi, nevinovat.
În urmă cu trei ani de zile, un băiețel de 9 ani pe nume Sebi și-a dat ultima suflare sub poarta de fotbal aflată pe terenul școlii la care era înscris. Micuțul se afla în grija bunicilor, părinții aflându-se la muncă, în Germania. Ambulanța a sosit la o oră de la anunțarea evenimentului, iar în cele din urmă nu s-a mai putut face nimic pentru micuț.
Au trecut 3 ani de la această tragedie, însă ea a fost dată uitării mult mai repede; îngropată adânc și încuiată într-o cutie secretă, cu cheia. Evenimentul s-a petrecut în Bihor, la Cheresig. Ce a învățat primarul din acest lucru? Absolut nimic: 3 ani mai târziu, tot în Bihor (Dobrești) și-a pierdut viața o micuță a cărei poveste pare trasă la indigo.
O poartă de fotbal care nu mai era de mult utilizată în scopul pentru a fost concepută a ajuns pe terenul școlii la care învăța micuța. Fetița a murit strivită de greutatea porții - 100 kg de fier.
“Ce să fi făcut cu porțile? Ele mai erau folosite de echipa de fotbal a comunei, Voința Cheresig, la antrenament. Unde să le fi pus? Că eu sunt de vină e ca și cum aș fi de vină că am pus un stâlp la un gard, iar în el a intrat un bețivan cu mașina. Primarul e de vină, nu?”, afirmă primarul Pavel Maier lipsit de empatie față de familiile care se luptă cu durerea pierderilor suferite.
“Sebi, copilul, era băiatul unor romi de treabă. Atunci erau plecați la muncă în străinătate, în Germania. Eu zic că băiatul trebuia supravegheat mai atent, a venit la teren de pe la un kilometru și jumătate distanță, așa am înțeles”, mai adaugă Maier.
„Trebuie făcut ceva”, exclamă primarul Maier.
“Până la urmă, e regretabil ceea ce s-a întâmplat cu Larisa și cu Sebi, fiindcă s-a petrecut în spațiul școlar. Nu ar trebui să se mai avem asemenea tragedii. Refacerea bazei sportive e o prioritate”.
Însă nimeni nu s-a ocupat de refacerea bazei sportive și pentru nicio persoană nu a fost suficientă prima tragedie. Oare se va schimba situația acum, după cea de-a doua tragedie sau vom rămâne în continuare cu întrebări lipsite de răspuns și cu victime?
Surse: libertatea.ro, kanald.ro
Urmareste-ne pe Google News
