De ce plange bebe,foarte tare de cand o iau de la cresa si numai in bratele mele vrea sa stea ???Acolo ne-avand nici o problema, mananca, doarme, nu plange.Doar ca acasa nu se dezlipeste de mine nici.

Exact asa face si fetita mea. Ea are 1 an si 8 luni si totul e bine si frumos pana cand da cu ochii de mine. Vine acasa, se joaca cu surioara sa si cand vin eu de la munca incepe plansul. Si plange si vrea numai in brate si nu vrea sa manance si face asa pana ne culcam. Si eu cred ca va dura o perioada pana se va acomoda, pana va fi sigura ca e in siguranta si ca vom fi mereu langa ea. Sper numai sa nu tina foarte mult perioada asta.

Sunt mama unui baietel de aproape 2 ani. Referitor la problema nicoletei, pot spune ca acelasi lucru l-am patit si noi cand am inceput sa mergem la cresa. Nu cred ca este vorba de o problema medicala si nici asa cum a spus Oana"din moment ce fetita ta plange atat de mult si vrea doar in bratele tale,e clar ca sufera la cresa ori din cauza ca este certata sau batuta" .La fel ca si la noi cred ac este o problema de adaptare, un mediu nou... persoane noi... activitati noi .Noi la cresa avem psiholog si am discutat cu el problema. Acum totul este ok si baietelul abia asteapta dimineata sa ajunga la gradi. O zi buna.

Problema fetitei tine strict de adaptarea intr-un mediu strain familiei. Eu sunt educatoare si garantez ca fetita reactioneaza absolut normal pentru cei de varsta ei aflati in aceasta situatie. De obicei in prima saptamana, sau in prima perioada de timp, copilul este foarte incantat de noul mediu in care este adus, colorat, plin de jucarii, jocuri, activitati atragatoare, interactive. Dar dupa o vreme, toate acestea incep sa nu mai prezinte asa mare interes, intrucat, nu mai reprezinta o noutate, elementul-surpriza nu mai prea exista. Si in aceste conditii, atentia copilului incepe sa se indrepte, din nou, mai mult spre parinti, familie, mediul in care a fost crescut, ce-l care-i este familiar, si-i produce siguranta psihica. Este o perioada in care copilul refuza, parca, sa mai accepte integrarea in colectivitate, si de aici temerile parintilor si intrebarile lor. Cu rabdare, cu ajutorul educatoarelor, aceasta etapa poate fi depasita, copilul trebuie inteles si sprijinit. Din experienta, acest gen de atitudine l-au avut copii de toate varstele, chiar de 5, 6 ani, dupa ani de frecventare a gradinitei, care-si doreau mult sa mearga la bunici, in parc, si in locurile in care s-au simtit bine alaturi de familie, pentru ca acelea ii produceau confortul psihic de care au nevoie pentru a se dezvolta. Intotdeauna o cooperare directa si sincera intre educatoare, parinti si copil va rezolva problema.
Sfatul meu este sa incercati sa comunicati cat mai mult
cu copilul dvs, si sa ii oferiti toata afectiunea de care are nevoie. Orele in care va sta numai in brate reprezinta , practic, nevoia de a umple carenta de afectivitate de peste zi. Cu multa rabdare, etapa va fi depasita. Incercati sa o atrageti, fara a renunta, in activitati care sa-i faca placere si sa va implice pe toti trei. Mult succes si rabdare!

Nu trebuie sa-ti faci probleme din cauza asta din moment ce la gradi se simte bine pt ca asa am patit si eu la inceput cu baietelul meu.Motivul acestui comportament se datoreaza faptului ca stand acasa si a format anumite obiceiuri ,adica se juca cand vroia ,se odihnea cand vroia ,nu era asa multa galagie cum este la gradi avand in vedere ca sunt multi copii ,si cand vine acasa este foarte obosita si putin stresata de schimbarea programului cu care era obisnuita acasa.Problema asta la noi a tinut aprox 2 luni pana sa acomodat ,iti trebuie foarte multa rabdare,nu trebuie sa-ti faci griji ca se intampla ceva la gradinita din moment ce se simte bn acolo .Copii sunt obisnuiti cu o anumita rutina si automat cand vine o schimbare devin irascibili,eu nu ma puteam intelege deloc cu baiatul meu la fel ca si tine am patit.Binenteles ca este si dorul de parinti dar cand o sa realizeze ca acolo sunt activitati care le face placere o sa vrea sa se duca fara probleme si o sa se linisteasca si acasa.Incearca sa te duci sa o iei cu o ora mai devreme daca poti un timp. Daca tu crezi ca este ceva in neregula la gradi poti face o vizita pe neasteptate ca sa vezi cum stau lucrurile .Oricum stai linistita ,parerea mea este ca nu e nimc grav si cu putina rabdare o sa treceti si peste asta.Dupa ce am depasit perioada asta de acomodare nu am mai avut nici o problema ,din contra chiar este foarte vesel cand merge la gradii pentru ca si-a facut prieteni si se joaca impreuna.Multa sanatate va doresc.

din moment ce fetita ta plange atat de mult si vrea doar in bratele tale,e clar ca sufera la cresa ori din cauza ca este certata sau batuta,ori din cauza ca ii este foarte dor de mama.Cel mai bine ar fi sa ceri parerea unui psiholog;el iti poate spune exact ce se intampla si te poate sfatui ce este mai bine sa faci pt binele fetitei tale.Nu ezita si nu-ti fie teama sa mergi la un psiholog sa stai putin de vorba sa vezi ce e de facut. succes

Probleme asemanatoare am avut si noi cu fetita cand a inceput gradinita. La fel si dupa o vacanta cand incepe sa mearga din nou in colectivitate. Eu cred ca are nevoie de o perioada mai mare de adaptare, iar dupa aceea lucrurile se vor linisti. In aceasta perioada tulbure trebuie si subliniez trebuie sa fiti amandoi alaturi de ea, sa o sustineti, sa o iei in brate daca asta iti cere, sa va simta aproape. La fel plangea si fetita noastra, seara de seara, de ni se rupea inima si nu se calma decat atunci cand eram amandoi langa ea. Trebuie sa va puneti in locul ei, cat de greu este pentru un copil la aceasta varsta, sa se trezeasca zi de zi, timp de atatea ore intre niste straini, pana la urma. Cred ca se simte abandonata de cei dragi si isi aminteste asta la sfarsitul zilei, cand trebuie sa doarma si cand o copleseste plansul. De asta spun ca trebuie sa fiti amandoi alaturi de ea in aceasta perioada dificila de adaptare si sa aveti rabdare, caci in timp se va obisnui cu situatia. Sa incercati sa stati de vorba cu ea despre gradi, ce papa acolo, daca se joaca, in putinele cuvinte pe care le poate spune, s-o obisnuiti sa va povesteasca ce face acolo. Si o sa vedeti ca va fi mai bine si veti afla intr-o buna zi de la ea daca ii este bine sau nu si ce face acolo. Sentimentul de vinovatie al parintilor este firesc, l-am trait si eu si multa vreme m-a framantat intrebarea daca este locul potrivit acolo pentru copilul meu. Ce pot sa spun este ca in momentul de fata tot la gradi o ducem, a depasit perioada critica si acum dimineata nu mai plange si intra singura in sala de clasa, ceea ce inainte nu se intampla. Va doresc sa aveti rabdare, sa incercati sa aplicati ce am spus mai sus si o sa fie mai bine pentru toti, in special pentru micuta. Numai bine va doresc!

Din ceea ce spui, eu cred ca la cresa nu e chiar asa de bine cum iti spun cei de acolo. Ar trebui sa analizezi mai indeaproape tratamentul pe care angajatii de la cresa il aplica fetitei tale. Nu este firesc un astfel de comportament, nu are nici logica. Poti consulta si un medic, pentru a te asigura ca nu e vorba de o problema medicala.