Recenzie: Ne-am distrat cu trupa Pam Pam ca în poveşti

Sâmbătă, 11 iunie, la Muzeul Țăranului Român în sala studio Horia Bernea, de la ora 11:00 am participat  la PREMIERA spectacolului de musical LA ȘCOALĂ ESTE CA-N POVEȘTI. Şi am avut parte de o scenă încărcată de muuultă energie pozitivă, de personaje vesele şi colorate şi de lecţii muzicale care au încântat imaginaţia tuturor copilaşilor.

Ca părinte, eu am aclamat cu drag modul în care s-au prezentat personajele, costumele şi decorul, dar mai ales cum s-a îmbracat în straie de basme ideea că şcoala este ca în poveşti. Cele trei personaje principale, Pia, Vio şi Kito îl conving pe copilul care nu doreşte să meargă la şcoală, şi preferă să fie Împăratul Lenevilă, de importanţa educaţiei pe care o primeşte. Pas cu pas, în acorduri săltăreţe de Periniță, rock'n roll, hip-hop sau pop, adorăm şcoala cu toţii. Eu una am adorat cel mai mult Periniţa, care m-a introdus chiar şi pe mine în lumea veseliei. 

Anya a studiat cu ochi de critic fiecare mişcare. De obicei îmi pune multe întrebări pe măsură ce spectacolul se desfăşoară, însă de data aceasta a devenit una cu spectacolul şi cu personajele, a râs, a înţeles punctul de vedere al lui Lenevilă, şi i-a susţinut pe cei trei când îl convingeau pe acesta de importanţa şcolii. "Mami, o să îi spun şi eu lui Lenevilă că eu abia aştept să mă duc la şcoală. Trebuie să ştii să citeşti, şi să numeri, şi zilele săptămânii. Eu ştiu deja multe, şi nici nu sunt la şcoală. Mai mare ruşinea să nu ştie. Ce faci în viaţă fără cifre şi litere? ... Nimic."  

După spectacol a fost musai să întâlnim personajele. Anya a fost cu ochii numai după Pia, pe care o adoră şi care, spune ea, este cea mai drăguţă pentru că are codiţe şi a ştiut să îl convingă cel mai bine pe Lenevilă. "E exact ca tine, mami, te bate la cap până înţelegi. Exact cum trebuie să fie o mămică." Aşa că am primit autografe de la cei trei protagonişti principali, am făcut poze şi am plecat de acolo cu un zambet ca un pian, aşa cum ne-a scris Pia.

Concluzia mea nu este decât una de îndemn: trebuie să mergeţi cu copilaşii la spectacolele trupei Pam Pam. Nu numai spectacolul în sine, distribuţia şi cântecelele pline de veselie m-au convins, nici măcar bucuria fiicei mele. M-au convins oamenii din jur, atât cei implicaţi în organizare, care mai aveau puţin şi ţopăiau şi ei pe scenă, urmărind totul cu sufletul la gură, cât şi copiii şi părinţii din public care erau la fel de entuziasmaţi ca şi mine de un spectacol reuşit, colorat, exuberant ... exact aşa cum trebuie să fie un spectacol pentru copii.

Ce mai încolo şi încoace, dacă vreţi un zâmbet de pian, trupa Pam Pam este atât întrebarea cât şi răspunsul. Le doresc mult succes, pentru că îl merită din plin! Iar voi, dragi părinţi, duceţi acum copiii la spectacolele Pam Pam, să îi cunoască îndeaproape, pentru ca sunt oameni frumoşi, care te molipsesc cu bucurie. Nu de alta, dar vor deveni foarte repede faimoşi, şi nu vom mai ajunge atât de uşor în prezenţa lor.