Una dintre cele mai cunoscute trăsături ale unui părinte narcisist este, potrivit psihologilor, dificultatea de a avea empatie față de propriul copil. Dacă ești o mamă narcisistă nu vei fi dornică să te pui în pielea copilului tău, nu îi vei valida emoțiile, sentimentele. În aceste condiții, există riscul ca acesta să ajungă să creadă, în timp, că nu este valoros, că nu merită atenție din partea celorlalți și că nu merită să fie iubit.
Poți fi mai degrabă inflexibilă când este vorba despre așteptările pe care le ai față de comportamentul copilului, având obiceiul să te concentrezi asupra celor mai mici detalii și să refuzi să vezi și părțile bune ale acestuia, sancționându-l pentru tot ceea tu consideri că se abate de la ceea ce ți-ai fi dorit. Procedând așa, vei risca să-i creezi tot timpul stres, iar copilul nu va încerca decât să te mulțumească pe tine, să nu te supere.
De asemenea, un semnal de alarmă care poate să fie legat de faptul că ești un părinte mai degrabă narcisist este că te preocupă în special viața ta, nevoile tale și îți va fi greu să te concentrezi și pe nevoile copilului tău. În acest context, pe măsură ce va crește, acesta ar putea adopta următoarele atitudini:
O persoană narcisistă crede întotdeauna că este deasupra tuturor, că i se cuvine totul. De aceea, nu este nicicând gata să le dea dreptul și celorlalți să-și exprime punctul de vedere sau să o contrazică. În același timp, vei dori să te abați mereu de la reguli, te vei aștepta să ai parte de un „tratament special”, în acest scop încercând să profiți de bunătatea, de îngăduința celor din jur, toate acestea putându-se întâmpla inclusiv față de copilul tău. Nu îi vei transmite însă un model pozitiv dacă vei acționa în acest mod, promovând mesajul că în viață poți obține ceea ce vrei folosindu-te de cei din jur și că este dreptul său să ceară orice, întrucât este mai bun decât ceilalți. Din păcate, urmându-te, copilul va ajunge să-și construiască o imagine de sine deformată și să trateze pe oricine cu superioritate.
Nu în ultimul rând, micuțul tău nu va înțelege la timp că în viață poate surveni și eșecul, că este firesc să nu îți iasă totul așa cum vrei, iar când va ajunge să se confrunte cu anumite provocări, îi va fi foarte greu să le facă față.
În situația în care ești un părinte narcisist, deși te crezi superioară celor din jur, cauți mereu confirmarea lor. Ceea ce te motivează și te ajută să fii mulțumită este să vezi că ești apreciată, susținută și că nu primești critici. Această dorință a ta te poate determina să te simți o mamă mai bună doar când vei afla că lumea spune despre tine că te pricepi la de toate, că faci întotdeauna cele mai bune alegeri pentru copilul tău. În cazul în care o asemenea atitudine va fi dusă la extrem, poate surveni tendința de a-ți pune nevoile mai presus de cele ale copilului, neglijându-le pe ale sale și determinându-l să simtă că nu merită atenția ta, ceea ce îi va afecta stima de sine.
Potrivit medicilor psihiatri și medicilor psihologi, mamele care sunt narcisiste resimt adesea plăcere în a-și dezvălui cât mai multe aspecte din viața personală pe Social Media, intrând parcă în competiție cu ceilalți, dorind să transmită de fapt un mesaj de tipul: „Uitați-vă la mine! Nu aveți ceea ce am eu”.
Printre cele mai mari dorințe ale unei persoane narcisiste este aceea de a primi permanent atenția și cuvintele de apreciere ale celorlalți.
În ceea ce privește relația cu copilul, mamele narcisiste vor încerca să fie mai degrabă autoritare, să-și exercite controlul asupra copiilor pentru a se bucura de toată atenția pe care o cer. Nu este de mirare, precizează psihologii, ca o asemenea atitudine să se mențină și când copiii vor deveni adulți. Mai mult decât atât, va deveni vizibilă și așa-numita „mentalitate a martirului”: când copiii vor avea probleme și vor încerca să se bazeze și pe sprijinul lor, nu vor înceta să le transmită acestora următorul mesaj: că acele probleme au provocat „haos” în rutina lor, alimentându-le sentimentul de vinovăție.
Uneori, nu este exclus să se ajungă la un transfer de roluri între părinte și copil, acesta din urmă organizându-și viața doar pentru a-i aduce mulțumire părintelui său, renunțând la propriile nevoi și aspirații.
Concentrându-se atât de mult asupra sa, asupra imaginii sale, un părinte narcisist va ajunge, fără să-și dea seama, să-și neglijeze și să-și marginalizeze copilul mai mult decât își închipuie. Prin această atitudine riști să ajungi să intri în competiție cu propriul copil, să-l critici inutil, să-l compari mereu cu ceilalți sau să nu te arăți niciodată mândră de reușitele sale. Direct sau indirect, îi vei transmite că: „Nu ești suficient de bun/de bună”, „Niciodată nu vei fi suficient de bun/de bună” etc.. În urma acestor mesaje, stima de sine a copilului va avea mult de suferit și, în viața de adult, va tinde să se ferească de situații noi, de provocări, fiind dominat de teama de a te dezamăgi.
Mamele ce se comportă așa ajung de cele mai multe ori să nu petreacă suficient timp cu copilul, să nu fie prezente când acesta ar avea nevoie de ele sau să-l lase doar în grija celuilalt părinte, ocupându-se mai mult să-și atingă obiectivele ca să-și demonstreze că într-adevăr că sunt mai bune decât alții.
