Elisabeth Vigée Le Brun este una dintre cele mai renumite femei pictorițe ale secolului al XVIII-lea. Ea a executat peste 900 de lucrări în timpul celor 87 ani de viață. A pictat atât scene de istorie, cât și peisaje sau portrete idealizate ale unor aristocrați ai vremii sale.
Mamă a doi copii, ea a surprins-o în opera „Autoportret” și pe fiica ei, Julie. Despre această pictură s-a afirmat că a fost o inspirație după stilul pictorului italian Rafael, dar că Elisabeth Vigée Le Brun a încercat să atragă atenția asupra ei atât ca artist, cât și ca mamă. De asemenea, despre numele fiicei sale s-a afirmat că este posibil să fie inspirat de una dintre eroinele lui Jean-Jacques Rousseau.
Sursă foto: Muzeul Louvre, Paris. Wikimedia Commons
Pictorița de origine germană s-a născut într-o familie implicată în lumea artei, ceea ce i-a permis să se dezvolte în voie ca artist. A luat primele lecții de pictură la Londra, revenind apoi la Bremen pentru a studia cu pictorul Bernhard Wiegandt.
„Mamă culcată și copil” a demonstrat interesul pictoriței pentru a picta copii. Despre această creație experții au afirmat că sugerează nu doar ideea de protecție, ci și de căldură, de afecțiune, în condițiile în care mâinile femeii ating cu blândețe capul copilului.
Sursă foto: Muzeul Paula Modersohn-Becker, Bremen, Germany. Wikimedia Commons
Pictor scoțian și ilustrator din secolul al XVIII-lea, David Allan a fost vestit mai ales pentru surprinderea subiectelor istorice. Pentru o perioadă a stat la Roma, dar ulterior a revenit la Londra și ulterior în Scoția. După aceea a început să se orienteze tot mai mult spre portrete.
Pictura din imagine surprinde o familie, criticii de artă considerând că a încercat să redea familia creștină, în care rolul tatălui este esențial, în condițiile în care este cel care îi asigură toate cele necesare familiei sale și oferă protecție.
Sursă foto: Galeria Națională Scoțiană de Portrete, Edinburgh, Scoția, UK. Wikimedia Commons
Pictura cu mamă și copil de mai jos demonstrează o dată în plus pasiunea pictoriței pentru autoportrete. Realizată în anul 1789, mama este așezată pe o bancă, în timp ce fiica ei, Julie, se ține de gâtul ei, brațele mamei și fetiței formând un cerc.
Spre deosebire de alte autoportrete, în cadrul acestuia artista poartă o ținută lejeră, mai exact o rochie care amintește de cele purtate în Grecia Antică.
Sursă poză: Muzeul Louvre, Paris. Wikimedia Commons
Este un pictor englez, care s-a remarcat prin operele sale care au înfățișat peisaje, portrete și interioare, fiind membru al școlii de pictură Norwich. A lucrat în ulei și cu acuarele, petrecându-și cea mai mare parte a timpului la Londra.
„One of the Family” a rămas cea mai faimoasă creație a sa, arătând interesul său pentru a reprezenta în mod cât mai realist diverse scene din viața de zi cu zi, detaliile de pe masă, lumina ce pătrunde pe fereastră, surprinderea calului ce așteaptă să fie hrănit, toate acestea se completează pentru a reda un episod din viața de familie a unui fermier.
Sursă foto: Galeria de Artă Walker, Liverpool, UK. Wikimedia Commons.
Mary Stevenson Cassatt a fost o pictoriță originară din SUA, dar care și-a petrecut o mare parte a vieții în Franța, unde a început să cunoască opera impresioniștilor. Părinții ei nu și-au dorit ca ea să urmeze o carieră în domeniul artei, dar ea a reușit să-și îndeplinească visul, având expoziții alături de mari artiști ai epocii (precum Delacroix, Ingres sau Courbet).
Deși nu a fost căsătorită și nici nu a fost mamă, ea obișnuia să surprindă în picturile ei mame și copii. Ceea ce a preocupat-o în mod special a fost să întruchipeze cât mai fidel, în mod realist și natural, legătura unică dintre mamă și copil.
De pildă, în pictura în ulei „Baia Copilului”, sunt înfățișați mama care stă pe un covor cu imprimeu oriental și copilul ei, pe care îl ține pe genunchi. Mama încearcă să-și spele copilul pe picioare, atitudinea ei protectoare fiind vizibilă.
Sursă poză: Institutul de Artă Chicago. Wikimedia Commons
Alăptarea este unul dintre cele mai frecvente aspecte prezentate în picturile cu mame și copii. O pictură celebră a lui Mary Cassatt, din 1898, nu face excepție, în condițiile în care celebrează dragostea mamei pentru copilul ei.
Sursă poză: commons.wikimedia.org
Acest pictor s-a bazat în special pe reprezentarea subiectelor istorice și morale, dar a adoptat și stilul pre-refaelit, așa cum este și în pictura cu mamă și copii „Pretty Baa Lambs”, pictată în 1851. Ea reprezintă o scenă din viața de familie, surprinsă în aer liber, într-o zi senină. Paleta de culoare nu este foarte vastă, bazându-se în special pe verde și pe albastru.
Personajele au fost pictate în grădina casei Stockwell din Londra, miei ajungând acolo datorită aprovizionării de la o fermă, iar scena de fundal fiind adăugată ulterior. Întrebat la un moment dat dacă intenționa să reprezinte de fapt o Madonă cu Pruncul, pictorul britanic a răspuns că a vrut pur și simplu să înfățișeze o femeie cu copii, iarbă și miei.
Sursă foto:Muzeul de Artă Birmingham, Birmingham, UK. Wikimedia Commons
Deși a reușit să-și câștige reputația în special ca portretist, pictorul britanic John Linnell a îndrăgit foarte mult și peisajele. De altfel, în 1846 a renunțat la portrete și s-a orientat cu precădere spre reprezentarea scenelor idilice din regiunea Surrey.
„Cornfield/The Harvest Cradle” a dovedit această pasiune a sa, ce reprezintă o scenă pastorală. Chiar dacă a fost exclus la un moment dat din Academia Regală, el și-a câștigat popularitate și prin asemenea picturi.
Sursă foto: Galeria de Artă York, York, UK. Wikimedia Commons
Pictor britanic născut la Sankt Petersburg, Henry Nelson O’Neil și-a creat una dintre cele mai cunoscute opere chiar la Sankt Petersburg, în anul 1855.
Pictura din imagine înfățișează o mamă care își abandonează copilul la Spitalul Foundling din Paris. Acest tip de spital a fost dechis la Paris în 1670, pe când domnea Regele Ludovic al XIV-lea. Spre deosebire de cel din Londra, spitalul parizian le permitea mamelor să-și lase cu ușurință copiii într-un loc public fără să fie nevoite să îndeplinească diferite formalități.
Sursă foto: Muzeul Foundling, Londra, Marea Britanie. Wikimedia Commons
Ceea ce a definit arta acestui pictor francez de secol 19 a fost accentul pe care l-a pus pe corpul feminin. Încă din primii săi ani de carieră a fost apreciat cu precădere în SUA și Franța, până la moartea sa, în 1905, finalizând peste 800 de picturi.
„Inocență” a fost pictată în 1893, inspirându-se din stilul de a picta din secolul al XVI-lea. Din această pictură cu mamă și copil se poate vedea cum Fecioara Maria îl ține cu o mână pe Prunc, iar cu cealaltă un mielușel. Despre această operă, specialiștii au precizat că probabil a vrut să reprezinte viitorul sacrificiu al lui Hristos.
„Puțin Răsfăț” înfățișează două fete, probabil surori, care se îmbrățișează. Așa cum obișnuia în picturile sale cu femei din universul rural și din aceasta se poate observa cum fetele poartă îmbrăcăminte simplă și sunt desculțe.
Surse poze:
William-Adolphe Bouguereau- L’Innocence , colecție privată, 1893. Wikimedia Commons
William-Adolphe Bouguereau- Câlinerie, colecție privată, 1890. Wikimedia Commons
Pictor de origine americană, și-a început cariera inspirându-se din opera pictorului francez Jean-Léon Gérôme, dar ulterior și-a găsit propriul drum, fiind pasionat de lumea orientală. Pasiunea pentru aceasta l-a determinat să călătorească inclusiv în Algeria și în Egipt, colecționând articole vestimentare și obiecte de artă ce se regăseau și în creațiile sale.
În pictura „Îmbăiere” , care înfățișează o mamă și un copil, dovedește dorința sa de a surprinde scene din viața de zi cu zi din Orientul Mijlociu, dar și una dintre caracteristicile artei sale: adoptarea unei estetici cât mai naturale și culori strălucitoare.
Sursă poză: captură youtube.com
Face parte dintre cei mai faimoși pictori, fiind considerat unul dintre precursorii post-Impresionismului și ai Cubismului.
Pictura din imagine o înfățișează pe Hortense Fiquet, model al lui Paul Cézanne, care nu a fost acceptată de mama și de sora acestuia. Alături de ea se află probabil fiul ei, pe care îl alăptează. Se spune că pictorul i-a făcut femeii iubite 45 de portrete, iar Hortense obișnuita să-i citească până noaptea târziu, în special din operele poetului Baudelaire. La un moment dat, el a instalat-o pe aceasta și pe fiul ei pe strada Frédéric Mistral din Aix-en-Provence, în timp ce a rămas să locuiască în altă parte alături de mama și de sora lui.
Sursă poză: Hortense Fiquet donnant le sein, colecție privată. Wikimedia Commons
Este unul dintre fondatorii curentului impresionist, alături de Renoir, Sisley și Bazille. A respins abordările tradiționale din pictură inspirându-se de la prietenii săi și din propria observație asupra schimbărilor luminii în funcție de anotimp.
S-a căsătorit cu Camille Doncieux în 1870, aceasta dăruindu-i doi copii. Au locuit într-o casă din Argenteuil, pe malul râului Sena. Pictura cu mama și cu copilul „Camille Monet și un Copil” îi reprezintă cel mai probabil pe soția sa, decedată la vârsta de 32 de ani și pe unul dintre fiii lor.
Sursă poză: Muzeul de Artă din Boston, Massachussets, SUA. Wikimedia Commons
Pictor francez, a studiat inițial desenul, pictura, anatomia și chimia pentru a deprinde arta prelucrării lânii tip cașmir. În jurul anului 1860, a obținut trei medalii în Arte Frumoase, iar în 1869 a avut o expoziție.
Din pictura cu mamă și fiică de mai jos se poate sesiza dorința sa de a-și orienta opera spre reprezentarea copiilor, principala sa sursă de inspirație pentru creații fiind cei doi copii ai săi, Henri și Marie Louise. De asemenea, a fost preocupat de redarea scenelor din viața copiilor din mediul rural.
Sursă poză: captură youtube.com
Rămas în istoria artei ca unul dintre cei mai mari pictori impresioniști, Pierre Auguste Renoir. A făcut parte din „cercul” marilor impresioniști (Bazille, Monet, Sisley), dar și-a văzut operele apreciate cu adevărat abia spre sfârșitul vieții sale.
Mama și copilul din imagine îi înfățișează pe cel de-al doilea fiu al său, Jean și pe una dintre servitoarele familiei, Gabrielle. Copilul este ținut pe genunchi, în timp ce este antrenat în joacă alături de jucării cu animale de la fermă. Fundalul nu este foarte distinct, fiind asigurat de o pânză pe care pictorul obișnuia să o așeze în spatele modelelor sale.
Sursă poză: Gabrielle Renard și Jean copil, Musée de l'Orangerie, Franța. Wikimedia Commons
Pictor și arhitect din perioada Renașterii, Rafael își ocupa cea mai mare parte a timpului cu lucrări la Vatican. De exemplu, s-a ocupat de pictarea de portrete, cum ar fi pentru Papa Iulius al II-lea și Leon al X-lea.
Madona Sixtină a fost ultima madonă pe care le-a pictat și una dintre ultimele picturi pe care le-a terminat până la moartea sa, la vârsta de 37 de ani. Aceasta a reflectat o abordare mai degrabă orientată spre baroc, dezvăluindu-i pe Fecioara Maria cu Pruncul, pe Sfântul Sixtus și pe Madona Santa Barbara. În partea de jos a picturii au fost conturați doi heruvimi. În partea stângă a picturii se află coroana papală a Sfântului Sixtus.
Cele trei figuri sunt dispuse într-un aranjament triunghiular, stând pe un pat de nori, spațiul fiind încadrat de perdele grele.
Sursă poză: Galerie de Artă Dresda, Germania. Wikimedia Commons
„Mic dejun în pat” este altă creație a lui Mary Cassatt ce surprinde legătura deosebită dintre mamă și copil. Mâinile tinerei mame înconjoară copilul, sugerând afecțiunea și dorința de ocrotire.
Mary Cassat putem spune că este pictorița maternității, toate operele sale care vizează acest subiect reușesc să transmită afecțiunea dintre mamă și copil și legătura extrordinară dintre aceștia.
Vezi această postare pe Instagram
Vezi această postare pe Instagram
Sursă poză: The Huntington Library, Art Museum, San Marino, California. Wikimedia Commons
