Această întrebare face parte dintre vorbele pe care nu ar trebui să i le spui copilului când plânge. Procedând așa, nu vei face altceva decât să îl determini să se rușineze, să se simtă incapabil să găsească o soluție pentru a rezolva o problemă. De aici și până la diminuarea încrederii în sine nu mai este decât un pas. În același timp, când îl întrebi de ce plânge, mai ales dacă este vorba despre un copil mai mare, acesta nu se va simți în largul său pentru că te-a supărat, putând ajunge să se confrunte cu sentimentul de vinovăție.
Ca să-l ajuți să depășească o situație, arată-i empatia ta, nu îl determina să-i fie rușine de sentimentele, de emoțiile sale. Spre exemplu, spune-i doar atât: „Văd că este greu pentru tine”. Auzind aceste vorbe, va înțelege că îi ești aproape și că poate conta pe tine, ceea ce îl va ajuta să-și schimbe puțin perspectiva asupra lucrurilor.
Psihologii consideră că este o replică folosită adesea de părinții care vor să-i oprească pe copii din a plânge. Nu este însă o soluție adecvată, în condițiile în care copilul poate crede plânsul este permis numai celor care sunt mici, iar pentru cei mari este bine să-și reprime sentimentele.
Când aude aceste cuvinte, un copil poate fi tentat să creadă că a plânge este un aspect negativ care ține de bebeluși, de copiii mici și va ajunge să se simtă rușinat, incapabil să se controleze. Un asemenea mesaj nu trebuie să fie transmis nicicând din partea părinților, cel mai important fiind ca un copil să învețe că plânsul este o manifestare firească la orice vârstă.
Pentru binele său, o variantă mai bună ar fi să-i zici „Te voi ajuta eu să rezolvăm”. Nu numai că va simți că este sprijinit, dar va înțelege că orice problemă se va rezolva cu calm, prin găsirea de soluții.
Nu ar trebui să-i spui așa ceva unui copil când plânge dacă vrei să învețe de la o vârstă fragedă că plânsul este o modalitate normală de exprimare a stărilor și că fiecare are dreptul să plângă când și cât simte nevoia. Insistând să se oprească, există riscul să considere că sentimentele sale nu trebuie dezvăluite, că îi deranjează pe cei din jur și că pot face un rău, iar una dintre consecințe poate fi aceea că va alege să se ferească de tine și să-și reprime sentimentele și în viața de adult.
În condițiile în care copiii au cu totul perspectivă asupra lumii decât persoanele mature, ei pot găsi mult mai ușor motive să plângă, fără să dețină încă autocontrolul sau să se gândească rațional că, în anumite circumstanțe, ar trebui să se abțină să-și exprime din plin trăirile.
Mai bine pentru copil va fi să-l lași să se mai calmeze și apoi, cu blândețe, l-ai putea întreba: „Ai vrea să îmi spui ce te-a făcut să fii trist/ă?”. Gândindu-se la ce să-ți răspundă, copilul va putea învăța să-și identifice sentimentele, trăirile și să le poată gestiona din ce în ce mai bine pe viitor.
Să spui în fața copilului astfel de vorbe nu va fi de ajutor, sunt de părere psihologii. Pe de o parte, copilul este mult prea copleșit de trăirile sale din acel moment și probabil nici nu te va lua în seamă. Pe de altă parte, îl vei provoca să se simtă rușinat față de ceilalți și de ceea ce simte.
În schimb, rolul tău ar trebui să fie să îl ajuți să-și înțeleagă mai bine emoțiile și să găsiți împreună acele soluții menite să ducă la ameliorarea situației respective. Nu neglija nici următorul aspect: oricând poate fi vorba de motive ale plânsului copilului pe care tu nu le vei putea identifica rapid, fiind de ajuns să-i arăți că are un „umăr” pe care să plângă.
Străduiește-te să restabilești calmul spunând „Te ascult”. Va fi o modalitate la îndemână pentru a-i demonstra că-i ești alături și că nu este cazul să se rușineze să exprime ceea ce simte și când se află în public.
Niciuna dintre aceste replici nu ar trebui spuse niciodată în preajma unui copil care plânge. În privința celei dintâi, aceasta constituie un fel de „mită”, care va deschide calea copilului spre a crede că mereu va primi ceva în schimb pentru când va realiza un demers pe placul tău. Mult mai util pentru copii este să existe recompense pentru comportamente dezirabile, în scopul stimulării motivației ca acestea să se repete.
Referitor la „Dacă nu te oprești, plecăm acasă”, amenințările rostite când un copil este și așa furios sau frustrat nu vor face altceva decât să alimenteze tensiunile și să declanșeze un eventual conflict între voi.
Pentru situațiile în care copilul plânge, orientează-te mai degrabă spre cuvinte precum: „Haide să luăm o pauză!” Pauza va fi valabilă pentru amândoi, îngăduindu-vă să vă mai calmați, să vă mai detașați și după aceea să puteți discuta.
Deși la prima vedere pare o soluție potrivită pentru a-ți calma copilul, psihologii atrag atenția asupra următorului fapt: nu întotdeauna distragerea atenției este utilă pentru calmarea copilului. Într-adevăr, îl poate ajuta să se detașeze cumva de problema care i-a provocat plânsul, dar nu îl va învăța cum să facă față pe viitor unei situații similare.
Ca să îți sprijini copilul să învețe încă de la o vârstă fragedă cum să-și gestioneze cât mai bine emoțiile, vei recurge la un alt mod de a-l distrage: motivându-l să repete o acțiune care l-a ajutat anterior să se simtă bine. Spre exemplu, spune-i doar atât: „Îmi amintesc faptul că ți-a plăcut să te joci cu...”. Ghidează-l să-și amintească lucruri despre contextul respectiv, astfel încât să înceapă să se liniștească și să retrăiască stările de bine de atunci.
