S-a născut în secolul al XVII-lea în Palatul St. James (Marea Britanie), fiind cea de-a două fiică a Ducelui de York, Iacob și a soției acestuia, Lady Anne Hyde. Aceasta a decedat, Ducele s-a recăsătorit, iar între timp Anna a ajuns să locuiască pentru o perioadă în Franța, la bunica paternă, urmând un tratament pentru o afecțiune oculară. A revenit ulterior în Anglia, iar tatăl său și cea de-a doua soție a sa s-au mutat în Scoția.
În 1683, s-a căsătorit cu un prinț protestant, George al Danemarcei. În 1683, prințesa a trecut prin prima experiență a pierderii unui copil: bebelușul s-a născut mort. A devenit apoi mama a două fiice, Anna Sophia și Mary.
În 1687 a trecut printr-un avort spontan, iar în același an și-a pierdut cele două fete din cauza variolei. Tot atunci a trecut iar prin experiența de a aduce pe lume un copil mort. Doi ani mai târziu a născut un fiu, care a supraviețuit.
În primăvara anului 1692, Anna a născut un copil ce a trăit numai câteva minute, dar în 1700 a născut din nou un fiu mort. I-au supraviețuit 5 copii, dar patru dintre ei au decedat până să ajungă la vârsta de 2 ani. S-a explicat faptul că regina ar fi suferit de diabet și de gută, iar din acest motiv nu a născut copii sănătoși.
Sursă poză: Charles Revas, „Regina Anna după Kneller”, 1736, Colecția Regală, Wikimedia Commons
Maria Da Gloria s-a născut în Brazilia, fiind fiica Prințului Pedro de Alcantara (viitor rege al Portugaliei) și a primei sale soții, Maria Leopoldina. Fata a ajuns pe tronul Portugaliei după abdicarea fratelui ei, Pedro al II-lea, având însă titlul de prințesă imperială a Braziliei. S-a căsătorit prima dată la vârsta de 15 ani cu Auguste (Duce de Leuchtenberg). După moartea acestuia, a devenit soția prințului Ferdinand de Saxa- Coburg și Gotha, pe când avea vârsta de 16 ani.
Maria a avut primul copil la vârsta de 18 ani (Pedro), iar în 1840 și-a adus pe lume cel de-al treilea copil, o fetiță, care a murit curând după naștere. Fiind obeză și având probleme cardiace, trecea mereu prin nașteri dificile, iar în 1847 a născut cel de-al optulea copil (infantul Augusto). Medicii au avertizat-o asupra pericolului de a mai naște, dar Maria a II-a nu le-a ascultat sfatul, considerând că era de datoria ei să aibă copii.
Și-a pierdut viața la 34 de ani, după travaliul de la cea de-a douăsprezecea naștere a sa. Copilul a decedat și el.
Sursă poză: Maria a II-a, Da Gloria, Regina Portugaliei, Thomas Lawrence, 1829, Colecția Regală, Wikimedia Commons
Înainte să fie regină și să treacă prin experiența de a-și pierde copiii, Ecaterina a fost o fată simplă. Numele ei era Marta și lucra ca servitoare. A ajuns să îl cunoască pe cel care îi va fi soț, Petru I, în contextul războiului ruso-suedez. Astfel, a locuit o perioadă în casa mareșalului Seremetiev la Sankt Petersburg, ajungând după aceea în casa generalului Menșikov. Acolo a venit într-o zi în vizită Petru I, pe care a avut ocazia să-l servească la masă.
S-a căsătorit cu Petru I, ce era deja cunoscut sub numele de Petru cel Mare. I-a dăruit acestuia mai mulți copii, dar trei dintre ei au murit în primii ani de viață. Printre cei ce au supraviețuit s-au aflat două fiice, Anna și Elisaveta.
Când a simțit că nu mai avea mult de trăit, Petru I a insistat ca soția să fie încoronată împărăteasă, ceea ce s-a și întâmplat, în mai 1724, la catedrala din Kremlin. Împăratul a murit în 1725, iar Ecaterina a rămas pe tron aproximativ 16 luni. A decedat la vârsta de 42 de ani, fiind bolnavă de hidropizie.
Sursă poză: Jean Marc-Nattier, Portretul Ecaterinei I a Rusiei, 1717, colecția Muzeului Hermitage, Wikimedia Commons
Numele ei complet a fost Principesa Elisabeth Pauline Ottilie Luise de Wied, fiind fiica Principelui german Wilhelm Hermann Carol de Wied şi a Principesei Maria Wilhelmina Frederica Elisabeta de Nassau.
A ajuns în România prin căsătoria cu Carol I (în anul 1869). Au devenit părinții unei fetițe, Maria, în anul 1870, care a fost botezată ortodox la Mănăstirea Cotroceni. Fetița era îndrăgită de toți cei din jur, având ca nume de alint „Itty” sau „Mariechen”, fiind considerată un copil precoce, deosebit de inteligent.
În anul 1873, Maria a călătorit alături de părinții ei prin Germania, pentru a le fi prezentată familiilor princiare. Revenind în țară, fetița s-a îmbolnăvit în primăvara anului 1874 de scarlatină. Starea ei s-a agravat, așa că a fost dusă la Castelul Peleș pentru a fi tratată. A decedat însă la data de 9 aprilie 1874.
Slujba de înmormântare a avut loc la Palatul Regal, Maria fiind înmormântată la Mănăstirea Cotroceni. Regina Elisabeta și soțul ei au trecut cu mare dificultate peste dispariția unicei lor fiice la o vârstă fragedă (3 ani) și nu au mai avut copii.
După moartea copilului ei, Regina Elisabeta și-a dedicat timpul activităților culturale, îndeletnicindu-se, de exemplu, cu realizarea de traduceri din versuri populare, ale poeziilor lui Mihai Eminescu și ale lui Vasile Alecsandri, fiind autoare a peste 50 de volume proprii. Ea a rămas cunoscută sub pseudonimul pe care și l-a luat, Carmen Sylva.
Sursă poză: captură youtube.com
De când s-a născut (în 1778) și până când s-a căsătorit cu Prințul Ludwig Karl, titlul ei a fost Alteța Sa Ducesa Frederica, prințesă de Mecklenburg-Strelitz. Aceasta a devenit mama a trei copii: Prințul Karl al Prusiei, Prințul Frederick al Prusiei și Ducesa Frederica Wilhelmina de Anhalt-Dessau.
În 1796 Frederica a rămas văduvă după ce soțul ei a decedat din cauza difteriei. Doi ani mai târziu, aceasta era din nou însărcinată, tatăl copilului fiind Prințul de Solms-Braumfels, cu care se va căsători. A născut o fetiță în anul 1799, dar aceasta a decedat până la vârsta de 1 an.
În aprilie 1814 Frederica a rămas iar văduvă, căsătorindu-se în 1815 cu Prințul Ernest Augustus. Se află printre reginele care și-au pierdut copiii la vârste fragede întrucât a mai devenit de trei ori mamă, dar numai unul dintre copiii săi (ce va deveni viitorul Rege al Hanovrei) a supraviețuit.
Sursă poză: Portretul Fredericăi de Mecklenburg-Strelitz, Friedrich Carl Gröger, secolul al XIX-lea, Wikimedia Commons
Cunoscută sub numele de Maria Sofia de Hessa-Kassel, aceasta s-a născut în 1767 și a fiica Prințului Karl de Hessa-Kassel și a Prințesei Danemarcei și Norvegiei, Louise. Cea mai mare parte a copilăriei și-a petrecut-o în Danemarca.
Întrucât mama ei era fiica Regelui Danemarcei și pentru că fusese crescută în această țară, s-a hotărât că era potrivită pentru a fi soția Prințului Moștenitor al Danemarcei, Frederik. Cei doi s-au căsătorit în iulie 1790.
Asupra Prințesei Marie s-au făcut presiuni pentru a aduce pe lume un băiat pentru a fi viitorul conducător al Danemarcei. Ea a adus pe lume 8 copii, dar șase dintre ei (inclusiv doi băieți) au murit în copilărie. Doar două fiice au supraviețuit, dar s-au căsătorit și nu au avut copii.
Prințesa a avut de suferit nu numai de pe urma faptului că s-a ales cu numeroase traume după nașteri, acceptând că soțul ei o înșela, dar și pentru că nu a avut fii sau nepoți.
Sursă poză: Portretul Mariei de Hessa-Kassel, Jens Juel, 1790, Colecția Castelului Rosenborg, Wikimedia Commons
Pe numele de dinainte de căsătorie Marie de Hesse și de Rin, s-a născut în 1824 pe teritoriul Germaniei de astăzi, fiind cea mai mică dintre copiii lui Ludovic al II-lea (Mare Duce de Hesse) și ai Marii Ducese Wihelmina.
În 1838, în perioda în care țareviciul Alexandru Nicolaevici se afla în Europa pentru a-și găsi o soție, a întâlnit-o pe Marie de Hesse și s-a îndrăgostit de ea. În ciuda opoziției mamei sale, împărăteasa (Alexandra Fiodorovna), acesta o va lua în căsătorie.
Înainte să ajungă în Rusia, tânăra a fost educată în spiritul tradiției ortodoxe de un preot ce fusese trimis din Rusia în Germania. În decembrie 1840, ea a primit din partea Bisericii Ortodoxe Ruse titlul de „Marea Ducesă Maria Alexandrovna”.
După căsătorie, s-a stabilit alături de soțul ei la Palatul de Iarnă din Sankt-Petersburg. Având însă o sensibilitate pulmonară, Maria Alexandrovna nu suporta permanent să stea acolo, unde vremea era mai rece și călătorea adesea prin Europa, în zone cu climă mai caldă. În ciuda suferinței sale, i-a dăruit lui Alexandru Nicolaevici opt copii, dar nu toți au supraviețuit:
Maria Alexandrovna s-a îmbolnăvit de tuberculoză în 1863 și a decedat la vârsta de 55 de ani, în vara anului 1880.
Sursă poză: Împărăteasa Maria Alexandrovna a Rusiei, Ivan Makarov, sfârșitul anilor 1850, Wikimedia Commons
Mary de Teck a fost singura fiică a lui Francis, Duce de Teck (o mică provincie din Germania) și a Mariei Adelaide de Cambridge.
Primul ei logodnic a decedat din cauza gripei, iar după moartea acestuia s-a căsătorit cu fratele acestuia, viitorul Rege George al V-lea. Căsătoria a avut loc în 1893. Au devenit părinții a șase copii. Foarte grijulie față de copiii ei, Mary a ajuns să concedieze bone și obișnuia să-și petreacă timp cu aceștia, împărtășindu-le cunoștințele ei de istorie sau de muzică.
În mai 1910, tatăl lui George, Eduard al VII-lea, a decedat, așa că George a urcat pe tronul Marii Britanii ca George al V-lea. Mary a deveni Regina Consoartă. La finalul Primului Război Mondial, aceasta și-a pierdut unul dintre copii, pe John, care avea pe atunci 13 ani.
În ianuarie 1936, Regele George al V-lea a decedat. Edward, fiul său cel mare, l-a urmat la tron.
Sursă poză: captură youtube.com
