A fost dintotdeauna cunoscut pentru firea sa singuratică, obişnuind să se refugieze în lecturi şi în crearea operelor sale.
Criticul Titu Maiorescu a afirmat despre poet că nu a fost preocupat de viaţa amoroasă, preferând să se retragă în universul artei sale: "Nicio individualitate femeiască nu-l putea captiva şi ţine cu desăvârşire în mărginirea ei...el nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui ideal nerealizabil. Îl iubea încântătoarea copie sau îl părăsea, tot copie rămânea şi el, cu melancolie impersonală, îşi căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării şi a poeziei." (Titu Maiorescu, în lucrarea "Scriitori Români Comentaţi).
Sursă foto: pixabay.com
Povestea ţesută în jurul lui Mihai Eminescu şi a Veronicăi Micle a făcut ca aceasta să fie asociată cu portretele feminine din creaţiile sale. Ceea ce a alimentat povestea a fost în special identificarea corespondenţei dintre ei: scrisorile pe care şi le trimiteau unul altuia. În ele au putut fi sesizate exprimări care au dovedit afecţiunea pe care şi-o purtau: "Scumpa mea amică", "Dulcea mea doamnă", "Măi îngeraşule", "Dulcea mea Veronică", "Băiet iubit şi drăgălaş", "Eminul meu", "Scumpul meu Eminescu" etc..
S-au cunoscut în tinereţe la Viena, scriitorul George Călinescu afirmând că, de fapt, "Veronica era o creaţiune a idealismului său pasional...nu exista pentru poet decât ca un mit erotic, ca o necesitate suflectească în clipele de inacţiune sentimentală..." (George Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu).
Citește și: Fă-ți testul! Dacă ai fi fost muza lui Eminescu, ce poezie ar fi scris pentru tine?
Sursă foto: captură youtube.com
Potrivit adevarul.ro, cel care a susţinut această idee a fost unul dintre cei mai renumiţi eminescologi, Augustin Z.N.Pop. El a afirmat că Mihai Eminescu ar fi avut un băiat, pe nume Mihail I. Lăzăreanu, originar dintr-un sat aflat în apropiere de Ipoteşti, Cucorăni. Mama acestuia ar fi putut fi fata morarului de acolo.
Augustin Z.N.Pop a venit cu următoarele argumente prin care să-şi susţină punctul de vedere:
Alt om de cultură care a adus în discuţie faptul că este posibil ca Mihai Eminescu să fi avut un fiu este prozatorul Cristian Petru Bălan. În eseul său, intitulat "Fiul natural al lui Mihai Eminescu", a precizat că: " Dacă, la început, s-a crezut că este vorba de un simplu zvon care voia să adauge biografiei poetului o nouă pagină frizând senzaționalul, ulterior s-a ajuns la concluzia că există o mare marjă de adevăr, ca mărturisirea mamei să reflecte totuși o realitate ținută ascunsă, pe cât s-a putut ține, atât de familia fetei, cât și de familia căminarului Gheorghe Eminovici...Copilul a fost botezat Mihail și el a venit pe lume în ziua de 19 iunie 1877, la Ipotești (conf. cert. nașt. nr 38/1877, primăria Cucorăni), având ca mamă pe Ileana, fiica de 25 de ani a morarului din Cucorăni, o blondă frumoasă, care se va căsători ulterior cu Ion Lăzăreanu, un pădurar de 32 de ani. Acesta o va accepta de soție numai după ce căminarul Eminovici, bunicul noului născut, îi va asigura băiețelului o convenabilă întreținere, printr-o înțelegere secretă între cele două părți.
Se pare că poetul, care avea pe atunci 27 de ani, la vizitele lui prin țară, când se întorccea din străinătate, a revăzut-o atât pe Ileana, cât și pe micuțul lor. Copilul a căpătat numele Mihail Lăzăreanu și a fost botezat de Henrieta, sora poetului. Interesant este amănuntul că noului născut i s-a dat mai întâi prenumele Ilie, așa cum se numea unul din frații lui Eminescu, adăugându-i-se apoi și prenumele Mihai, la cererea Henrietei ..."
Sursă foto: facebook.com/scriitorulmihaieminescu/
Printre eminoscologii ce au respins ferm existenţa unui fiu ilegitim al poetului cel mai cunoscut este Ion D. Marin. În lucrarea sa, "Eminescu la Iposteşti", încearcă să demonteze această idee prin argumente precum:
Ceea ce se ştie în zilele de astăzi este că Mihail Lăzăreanu a dus o viaţă retrasă, că nu a fost căsătorit niciodată şi că a câştigat în instanţă modificarea numelui de pe actul său de naştere. Nu a fost declarat oficial fiul lui Mihai Eminescu şi nu a fost recunoscut niciodată în această calitate.
În cadrul acestui muzeu se află atât Casa Memorială ce datează din secolul al XIX-lea, cât şi Mormintele familiei lui Mihai Eminescu.
În ceea ce priveşte Casa Memorială, originile ei trebuie căutate încă din 1850, când Gheorghe Eminovici a achiziţionat o moşie în Ipoteşti, unde va ridica o casă ce va vea 3 încăperi. Familia poetului a locuit acolo până în 1878.
Ulterior proprietara moşiei pe care se afla casa, Maria Papadopol, a donat locul respectiv, în 1934 a fost reconstruită casa, tot pe acel loc. În anul 1940, s-a vorbit pentru prima dată despre un muzeu dedicat lui Mihai Eminescu în acea casă.
După mai mulţi ani, casa de la Ipoteşti va fi demolată, va fi reconstruită alta (pe fundaţia vechii case), iar aceasta adăposteşte mobilier din secolul al XIX-lea.
Sursă foto: istockphoto.com
Aceasta este considerată unică din următorul motiv: sfinţii pictaţi în biserică nu au aureole luminoase, ci negre. Mai mult decât atât, Sfântul Arhanghel Mihail a fost reprezentat cu chipul poetului, Mihai Eminescu având în biserică un portret de dimensiuni mari (aproape de mărimea naturală), ce îl înfăţişează în ipostaza unui tânăr.
Biserica Sfinţii Voievozi de la Ipoteşti are pereţii interiori pictaţi de către Petre Remus Troteanu, fiind construită în stil moldovenesc medieval (din piatră adusă din judeţul Suceava şi din cărămidă aparentă).
Sursă foto: istockphoto.com
De exemplu, sculptorul Gheorghe D. Anghel a ţinut să realizeze statui ale poetului în diverse oraşe ale României. Printre acestea se numără şi statuia din faţa Ateneului Român din Bucureşti. Este din bronz, are 3 m, a fost realizată în anul 1965 şi îl redă pe Mihai Eminescu în tinereţe, având peste umeri o mantie şi la mijloc purtând o eşarfă.
Sursă foto: istockphoto.com