Face parte dintre cele mai vehiculate mituri despre autism. Principalul motiv pentru care s-a ajuns aici este că numeroase persoane consideră că inteligența este dovedită mai ales de capacitatea de a se exprima, de a comunica. Psihologii atrag însă atenția asupra următorului fapt: un copil cu autism poate avea abilități verbale limitate, dar poate fi priceput, de exemplu, în a identifica soluții pentru a rezolva puzzle-uri complexe.
Mai mult decât atât, un studiu american din anul 2016 a evidențiat, în legătură cu relația dintre IQ-ul unui copil și prezența autismului, că:
De asemenea, oamenii de știință au constatat că, în cazul copiilor cu autism, evaluarea răspunsurilor verbale în demersul de măsurare a coeficientului de inteligență nu este cea mai bună opțiune, în contextul în care aceștia nu excelează în privința abilităților de limbaj. Spre exemplu, o variantă de test pentru măsurarea IQ-ului este Testul de Inteligență Non-verbală (TONI). Acest tip de test analizează mai degrabă ce știe un copil, nu cum exprimă verbal ceea ce știe.
Acest mit despre autism este invocat adesea când vine vorba de argumentele aduse în defavoarea vaccinării copiilor. Totul a pornit de la un studiu britanic, publicat în urmă cu peste 20 de ani în revista medicală „The Lancet”. În cadrul studiului, s-a insistat asupra ideii că vaccinul împotriva rujeolei, rubeolei și oreionului ar fi fost responsabil de creșterea numărului de copii afectați de autism din Marea Britanie. Pe măsură ce acest studiu a fost analizat de mai mulți specialiști, s-a ajuns la concluzia că nu există o legătură între vaccinuri și declanșarea autismului. Pe de o parte, s-a pornit de la un număr foarte mic de participanți (12) și,pe de altă parte, s-au constatat încălcări ale eticii și erori de procedură. Studiu a fost eliminat ulterior din revista „The Lancet”.
În schimb, un studiu danez a reușit să aducă în prim-plan faptul că nu există o relație între vaccinuri și autism. Studiul respectiv s-a bazat pe implicarea a peste 600.000 de copii, ce au fost monitorizați pentru o perioadă mare de timp (1999-2010). Până când studiul a fost finalizat, 95% dintre ei primiseră vaccinul contra rujeolei, rubeolei și a oreionului. Dintre aceștia, 6517 aveau un diagnostic de autism.
Și acest mit despre autism este invocat adesea, dar un studiu realizat prin implicarea a aproximativ 400 de gemeni a demonstrat că, în privința autismului, factorii genetici au fost supraestimați, în timp ce factorii de mediu au fost neglijați. Studiul respectiv a evidențiat faptul că aceștia din urmă reprezintă mai mult de jumătate din factorii susceptibili pentru formele severe de autism în particular și ale tulburărilor de spectru autist în general. În schimb, influența factorilor genetici a fost estimată undeva la 37-38%.
Coordonatorii studiului menționat au precizat că, anterior, se considera că, în cazul gemenilor identici, dacă unul dintre ei era diagnosticat cu autism, erau șanse cam 90% ca și celălalt să fie în aceeași situație.
Cât privește „factorii de mediu”, încă nu sunt disponibile suficiente date, dar se susține că, în cazul autismului detectat la vârste fragede, între acești factori pot fi regăsite cauze ce țin de primele luni ale copilăriei sau cele care sunt legate de perioada sarcinii.
Este un mit vehiculat în special de cei care nu știu de fapt că autismul este inclus în cadrul „tulburărilor de spectru autist”. O tulburare de „spectru” presupune că manifestările, intensitatea acestora, abilitățile și dizabilitățile diferă de la pacient la pacient, persoanele care suferă de o asemenea tulburare fiind foarte diferite între ele în ceea ce privește modul de învățare, de a reacționa, de a fi atente etc..
Pentru a se putea vorbi de o tulburare de spectru autist, ar trebui să fie sesizate manifestări precum:
În privința tulburărilor de spectru autist, medicii avertizează că este esențial un diagnostic corect, urmat de recomandarea terapiilor specializate în scopul îmbunătățirii limbajului și a diferitelor abilități de adaptare.
Agenții chelatorii sunt indicați în scopul de a se îndepărta metalele grele din organism, rolul lor fiind de a le inactiva pe acestea pentru a nu se împrăștia în țesuturi și organe.
Potrivit „Mayoclinic”, există specialiști care pun autismul în legătură cu expunerea la mercur. Odată ce se va lua un tratament cu agenți chelatori, susținătorii acestui punct de vedere spun că și simptomele autismului se vor ameliora.
În realitate, s-au desfășurat mai multe cercetări menite să arate dacă există o relație între expunerea la metale grele și dezvoltarea autismului dar, în condițiile în care a fost necesar să se ia în calcul numeroși factori (cum ar fi geografia, factorii genetici, diferențele de metabolism între indivizi etc.), nu s-a putut stabili până acum dacă există o asemenea relație.
De asemenea, tratamentul cu agenți chelatori nu este indicat întrucât are efecte severe serioase, în special asupra rinichilor.
Într-adevăr, este cunoscut faptul că, în cazul copiilor cu autism, intervin dificultăți de relaționare, de socializare. Acestea pot fi mai evidente când aceștia au vârste fragede, dar treptat, asigură psihologii, cu ajutorul terapiilor, pot deveni mai deschiși în a socializa, în a interacționa cu cei din jur.
Printre modalitățile menite să ajute un copil care suferă de o tulburare de spectru autist să-și poată face mai ușor prieteni se numără:
