Una dintre trăsăturile de bază ale rutinei de somn la copiii din SUA este că ora lor de culcare este, în medie, în jur de ora 8:30 seara. Obiectivul părinţilor este să existe o rutină de somn predictibilă şi constantă, care constă de obicei în efectuarea băiţei de dinainte de culcare, în cântarea de cântece liniştitoare pentru copiii foarte mici şi în cititul unei cărţi pentru copiii mai mari.
Întrucât îşi doresc să aibă copii cât mai independenţi şi în privinţa somnului, părinţii americani preferă ca un copil să aibă camera lui şi să doarmă acolo încă de când este mic.
În privinţa rutinei de somn a copiilor francezi, specialiştii au spus că una dintre trăsăturile ei principale este aceasta: încă de la o vârstă fragedă, copiii nu îşi "deranjează" părinţiii la culcare, fiind obişnuiţi să se calmeze şi să adoarmă în absenţa acestora. Inclusiv bebeluşii sunt lăsaţi întâi să încerce să se autoliniştească înainte ca unul dintre părinţi să intervină ca să-l adoarmă.
De asemenea, întrucât copiii îşi însoţesc adesea părinţii la ieşirile în oraş, în vizite etc. ei ajung să fie foarte obosiţi seara la culcare. În acest context, ora de culcare se poate prelungi până târziu în noapte, când familia revine acasă după ieşirile de seara.
Asemenea altor ţări asiatice, rutina de somn la copiii din această ţară are, potrivit antropologilor, următoarea particularitate: co-sleeping-ul este deosebit de important şi este practicat chiar şi când copiii ajung la adolescenţă.
Familia se culcă târziu de obicei, iar antropologul James McKenna, în lucrarea "Cosleeping Around The World" ("Co-sleeping-ul în lume"), a venit cu această precizare: majoritatea părinţilor japonezi dorm lângă copiii lor, inclusiv pe covoraşe de bambus sau duc pătuţul/coşuleţul copiilor în camera lor, dar atât de aproape de ei încât să poată ajunge cu mare uşurinţă să atingă locul în care dorm cei mici.
Întrucât părinţii olandezi insistă să le construiască rutine de zi predictibile copiilor, au aceeaşi tendinţă şi în privinţa rutinelor de somn. De exemplu, copiii vor avea aceeaşi oră de culcare, indiferent dacă sunt obosiţi sau nu. În acelaşi timp, ei vor fi trimişi devreme la culcare, scopul fiind să doarmă cel puţin 10 ore pe noapte.
Un detaliu ce nu este neglijat în familiile olandeze este acesta: pentru a fi gata de culcare, copilul va avea parte de o rutină ce constă, de cele mai multe ori, în băiţă şi cititul unei cărţi.
Părinţii din această parte a lumii nu stau pe gânduri când este vorba despre rutina de somn a copiilor. Pe de o parte, se insistă ca aceasta să fie foarte ordonată pentru ca un copil să nu piardă timpul şi să se poată culca după ce s-a spălat şi după ce a citit ceva.
Pe de altă parte, ora de culcare a copiilor neo-zeelandezi este, în medie, 7 şi jumătate seara. Dorinţa părinţilor este ca micuţii să se poată trezi la aproximativ aceeaşi oră şi să-şi poată începe ziua cât mai devreme.
În condiţiile în care părinţii de aici sunt foarte preocupaţi de viaţa socială a copiilor, nu se insistă asupra faptului că un copil are nevoie să se culce seara devreme. Dimpotrivă, aceştia petrec timpul alături de adulţi la ieşirile din casă şi socializează mult, de aceea ajung la culcare adesea după ora 10:00.
Întrucât ajung să obosească, nu au nevoie de o rutină specială de somn, ci vor adormi rapid de unii singuri.
Şi pentru această ţară scandinavă rutina de som la copii este legată de prezenţa co-sleeping-ului. Un studiu din anul 2008, efectuat prin implicarea copiilor cu vârste cuprinse între 6 luni şi 8 ani şi a părinţilor acestora, a ajuns la următoarele concluzii: copiii suedezi dorm adesea alături de părinţiilor lor până când se apropie vremea să meargă la şcoală. În special fetiţele sunt cele care au o asemenea preferinţă.
Referitor la bebeluşi, există un obicei care este încă practicat de către unele familii suedeze: bebeluşii sunt culcaţi pe burtă, iar ca să adoarmă sunt loviţi uşor, dar ritmic, peste funduleţ. Această tradiţie este legată de o concepţie suedeză potrivit căreia în acest fel bebeluşul se va simţi mai în siguranţă, precum era în mediul intrauterin.
În lista noastr am introdus și o țară mai puțin dezvoltată pentru a face o comparație. Rutina de somn la copiii din această ţară se leagă, pe de o parte, de prezenţa cititului unei cărţi sau de cântatul unui cântecel liniştitor, dar, pe de altă parte, nu este dominată de băiţa de dinainte de culcare, aşa cum este în alte colţuri ale lumii. Explicaţia este următoarea: în unele zone din Africa de Sud resursele de apă nu sunt întotdeauna suficiente şi poate fi nevoie adesea de o raţionalizare.
În schimb, ca înlocuitor al băiţei, mamele s-au orientat spre efectuarea unui masaj liniştitor, cu un ulei sau cu o loţiune specială pentru copii, acompaniat de muzică relaxantă sau de zgomote albe, în special dacă este vorba despre bebeluşi.
