O poveste rusească plină de farmec, ce îți va cuceri pe dată copilul și îl va stimula să fie mai dornic să doarmă în pătuțul său confortabil.
Cu ajutorul poveștii o veți cunoaște pe Mașa, o fetiță care se săturase de camera, de patul și de perna ei, iar când mama sa nu era acasă pentru că se dusese la o vecină, s-a strecurat din dormitor și s-a dus să testeze mai multe locuri în care să doarmă. Astfel, ea s-a dus în hambar, să doarmă cu găinile, s-a dus în pod și a vrut să doarmă precum liliecii sau a ajuns pe baltă, la stârcul ce dormea într-un picior, în nămol.
Niciuna dintre experiențe nu i-a fost însă pe plac, așa că s-a hotărât să revină acasă. Acolo a realizat că tot patul și perna ei erau cele mai bune și s-a bucurat apoi de somnul odihnitor și mult așteptat.
Următoarea poveste este ideală dacă ai un mic „mofturos”, care nu s-ar lăsa dus la culcare nici măcar când este obosit.
Eroul poveștii este chiar Soarele, care nu dorea deloc să se culce seara la timp și prefera mai degrabă să stea și să se joace. La un moment dat, nu a vrut nici măcar să asculte de sfatul cocoșului înțelept care îl sfătuise ca, dacă nu vrea să doarmă, măcar să stea întins în pat.
Oboseala l-a ajuns în cele din urmă pe Soare și atunci acesta nu a mai putut să le trimită lumină și căldură oamenilor. S-a întristat însă și a promis că de atunci înainte nu va mai rata somnul odihnitor pentru a se putea trezi la timp și pentru a le dărui tututor razele sale binefăcătoare.
Face parte dintre poveștile de adormit copiii care merită auzite întrucât îi va învăța pe aceștia că este important să respectăm bunurile altuia și să nu ne atingem de ele fără a avea acordul persoanei respective. De asemenea, povestea fetiței curioase care a pătruns în casa familiei de urși și a încercat, pe rând, să guste din castronelele cu terci ale fiecăruia dintre aceștia, să stea pe scaunele lor sau să se odihnească în pătuțul puilor de urs, este o ocazie să-ți implici micuțul într-un joc de rol. Spre exemplu, puteți imita vocile ursuleților supărați când și-au găsit castronelele din care lipsea terciul sau pe cele ale Mamei-Urs sau Tatălui-Urs, necăjiți că un străin le-a pătruns în casă și le-a umblat prin lucruri.
Copilul va adormi mai lin dacă va auzi această poveste liniștitoare, ce îl va introduce în minunatul univers al culorilor.
Mai exact, veți cunoaște mai multe creioane colorate, fiecare dintre ele mândrindu-se cu ceea ce puteau reda prin desene. Creionul alb era singurul care nu își găsea locul și se credea nefolositor.
Într-o zi, un copil l-a luat în mână și l-a folosit pe o foaie neagră, pe care a desenat un fulg de nea, zăpadă și un om de zăpadă. Creionul alb s-a simțit cel mai fericit, iar din poveste copilul va putea învăța că este esențial să nu ne pierdem nicicând speranța, întrucât la un moment dat lucrurile bune vor veni negreșit și pentru noi.
O poveste sensibilă, care arată cât este de important să nu fim atenți doar la noi înșine, ci să privim, din când în când, și spre ceruri și spre cei din jur.
Protagoniștii poveștii sunt un melc ce era preocupat doar să-și plimbe căsuța și să și-o păstreze curată și o steluță care, din neatenție, a căzut din cer și s-a rătăcit pe pământ. Dacă inițial melcul a fost rezervat în privința ei și spunea că singura sa răspundere este să-și poarte casa în spinare, treptat a înțeles că generozitatea și deschiderea față de lumea din jur aduc și ele bucurii. De aceea, a primit-o pe steluță în căsuța sa, iar aceasta i-a luminat de atunci drumurile pe care le făcea seara.
Pentru a-ți adormi copilul alege să-i spui și această poveste, din care va putea învăța că este bine să ne mulțumim cu ceea ce avem, să nu mințim și să nu râvnim la ceea ce are altul.
O păpădie era mereu nemulțumită de aspectul ei și devenise invidioasă pe o ciupercuță, care își etala cu mândrie pălăria. În schimb, ciupercuța și-ar fi dorit și ea să aibă puf precum al păpădiei.
Într-o zi, cele două s-au hotărât să realizeze următorul schimb între ele: ciuperca să primească puful păpădiei, iar păpădia să aibă și ea pălăria de la ciupercă.
Lucrurile nu au stat însă bine pentru cele două rivale, întrucât ciuperca a rămas fără puful care s-a scuturat complet, iar păpădia nu mai putut să-și scoată pălăria primită de la ciupercă.
Dacă duceți dorul fulgilor de nea, bucurați-vă de o poveste ideală pentru adormit copilul, din care tu vei învăța să ai răbdare, conștientizând că, în mod sigur, va veni și momentul în care copilul tău va deveni tot mai independent de tine, când se va simți într-adevăr pregătit.
Din poveste veți afla că zapada avea mai mulți fii, fulgii de nea, care adorau să plece singuri și să-i bucure pe oameni provocând ninsori. Unul dintre fiii zăpezii, cel mai mic dintre fulgi, refuza să se alăture fraților săi și îi spunea mamei sale că el nu este fericit decât dacă se află alături de ea.
Îngrijorată, zăpada i-a cerut ajutor vântului, ce a îndemnat-o să aibă răbdare, că va veni și ziua în care Fulgușor se va desprinde de casă. Așa s-a și întâmplat, întrucât în ultimele zile de iarnă, când primăvara era pe-aproape, Fulgușor a luat decizia să-i bucure pe copii și s-a desprins de mama sa pentru o ultimă ninsoare din acea iarnă.
Din această poveste copilul va învăța cât este de important să-și asculte părinții și să nu fure.
Eroii poveștii sunt trei iepurași, o mamă și doi pui. Mama lor, pe nume Muchi, a aflat de la învățătoarea acestora că erau neascultători și că aveau obiceiul să se ducă prin grădini și să roadă tot ce le ieșea în cale.
Dacă la început mama se gândise să-i pedepsească, ulterior și-a dat seama că răbdarea și dragostea ei îi pot determina să se îndrepte pe calea cea bună. Muchi a decis să nu-i sancționeze în niciun fel pe cei mici, dar să-i lase să suporte consecințele propriilor fapte, inclusiv în cazul în care furau morcovi din grădinile oamenilor.
După un timp, iepurașii ajunseseră să se sature de conflictele cu cei din jur și cu doamna învățătoare pentru că nu își făceau temele și erau neascultători și, încet-încet, au început să se îndrepte. Ei au înțeles că faptele bune și ascultarea vor fi întotdeauna răsplătite și că merită să nu-și dezamăgească mama.
Grație acestei povești, numai bună de adormit copiii, cei mici vor putea învăța că dragostea pentru cei din jur și stima de sine ne vor ajuta să ne simțim cu adevărat în largul nostru și să fim mulțumiți.
Protagoniștii poveștii sunt doi cai. Dacă unul dintre ei era mereu nemulțumit de aspectul său și prefera să trăiască izolat, celălalt adora să fie înconjurat de oameni, să-și manifeste afecțiunea față de ei și se simțea bine în pielea sa. De altfel, acesta din urmă îi povestea primului cal că adesea avea impresia că arată precum unicornul din poveste și încerca să intre în pielea acestuia și în viața de zi cu zi. În acest context, a început să se împace inclusiv cu el însuși și să afirme că nu avea nevoie de nimic pentru a fi fericit decât de sănătate, iubire necondiționată și armonie cu cei din jur.
Este o poveste care îi va demonstra copilului tău că este important să avem încredere în noi înșine, în calitățile și abilitățile noastre, care ne pot scoate din necaz când nici nu ne-am aștepta.
În cadrul poveștii veți cunoaște un om sărman, care muncea cu ziua pentru a-și asigura traiul zilnic. Era pasionat de pescuit, iar într-o zi, pe când se afla pe malul unui râu, un peștișor auriu l-a rugat să-i spună și el o poveste. Dacă la început pescarul a fost rezervat, treptat și-a deschis sufletul și i-a spus peștișorului povești frumoase, desprinse din experiențele sale de viață.
La capătul a trei zile de spus povești, peștișorul i-a spus omului că va fi răsplătit și că viața sa se va schimba în bine. Chiar așa a fost, întrucât omul s-a întors în satul natal și a devenit unul dintre cei mai îndrăgiți povestitori de acolo, câștigându-și traiul de pe urma poveștilor spuse cu drag, pentru a le face o bucurie celor din jur.
