Un copil ce este lăudat prea mult, când nici nu ar trebui, va avea impresia că este „special” (nu în sensul bun al cuvântului) față de alte persoane și de aceea va avea impresia că va primi totul de-a gata.
Pe măsură ce va crește, va avea tendința să aștepte să primească multe din partea celor din jur, fără a dărui prea multe în schimb și, ori de câte ori va putea, va încerca să ocolească munca, eforturile. Scopul său va fi să obțină totul cât mai ușor, devenind lipsit de ambiții și de dorința de a învăța.
În situația în care îți vei lăuda prea des copilul, există riscul ca acesta să devină prea preocupat pentru a avea parte mereu de laudele tale. Prima consecință a acestui fapt este că se va lăsa cuprins de multe ori de anxietate, la gândul că nu va reuși într-un anumit demers și că te va dezamăgi.
De asemenea, odată ce devine cuprins de anxietate, nu va mai fi tentat să încerce lucruri noi, pline de provocări, de teama că va eșua și că te va supăra. Practic, poate ajunge să simtă că, dacă nu îl vei mai lăuda, nu îl mai iubești la fel de mult.
Cu cât un copil va fi lăudat foarte mult și foarte des, cu atât îi va pieri interesul, preocuparea, de a deveni tot mai bun într-o anumită activitate. Crezând că oricum face totul bine și reușește să te mulțumească, nu va mai fi la fel de interesat să învețe lucruri noi, să-și perfecționeze abilități deja existente.
În timp, eforturile pe care le va depune pentru a realiza ceva vor fi strict dependente de cât de multe laude va primi: dacă acestea vor fi numeroase, va munci mai mult. Dacă va simți că laudele nu îi sunt îndeajuns, copilul va deveni mai delăsător, mai superficial.
Întrucât laudele de acasă i-au creat impresia că este cel mai bun, copilul nu se va simți deloc în largul său în situațiile care îi vor demonstra că lucrurile nu stau chiar așa. Întâlnind persoane care îi vor arăta că are și „puncte slabe”, că nu este cu nimic deasupra celorlalți, se va simți dezamăgit, frustrat și va fi mai degrabă dornic să se izoleze. În plus, va deveni nesigur pe sine și va avea nevoie mereu de confirmarea celor din jur pentru a fi conștient de calitățile pe care le are.
Dacă un copil va fi obișnuit de mic să i se aducă doar laude, fără a primi și critici constructive, odată ce se va mări va crede că totul este greu, că nu se poate descurca atât de bine pe cât i s-a spus în situațiile în care era lăudat. În aceste condiții, va conștientiza faptul că nu va putea să-i mulțumească pe cei din jur și că de aceea va fi mereu criticat.
I se va crea sentimentul că nimeni nu îl va aprecia așa cum ar trebui, ratând oportunități valoroase ce l-ar putea determina să dobândească abilități noi.
Copiii ce sunt lăudați și fără un motiv bine întemeiat, iar acest lucru se întâmplă frecvent, sunt mai predispuși stărilor depresive, spun psihologii. Pe de o parte, vor resimți frustrarea când ceilalți nu îi laudă la fel cum era acasă, când cei apropiați găseau orice pretext pentru a le adresa vorbe bune.
Pe de altă parte, anxietatea legată de faptul că nu vor putea primi laude dacă nu vor reuși să mulțumească pe cineva, favorizează și ea depresia. Aceasta va fi alimentată mai mult și de o demoralizare ce ar surveni în momentele în care copilul va conștientiza că nu a înregistrat un succes.
