Copilăria poate reprezenta cea mai încăpățânată, cea mai inflexibilă perioadă din viața unui copil. Mult prea des părinții nu acceptă acest lucru ca parte din evoluția normală a copilului, însă ajung frustrați și dezorientați pe măsură ce copilul pare tot mai irațional și incontrolabili. Din acest motiv, unii părinții au tendința să își disciplineze copilul, sperând că printr-o autoritate excesivă copilul va deveni mai puțin încăpățânat. Din păcate, când faci acest lucru, nu faci decât să creezi o luptă de putere între tine și copilul tău din care nimeni nu câștigă. Poți încerca să fii mai flexibil. Oferă unui copil cu personalitate mai multe alegeri, nu doar câteva, deși ți se poate părea contraproductiv. Pe termen scurt, este indicat să îi oferi copilului tău senzația de control asupra unor chestiuni care nu sunt irelevante. Pe termen lung, acesta primește o senzație de autonomie într-o lume care este extrem de structurată și orientată după reguli. Alegerile simple realizate zilnic scad șansele ca al tău copil să își dorească să se împotrivească la lucrurile importante.
Deși este un sfat contrar opus celui de dinainte, reține faptul că prea multe alegeri pot dăuna. Nu deveni atât de flexibil încât copilul tău încăpățânat să nu știe ce decizie să ia. Copiii au nevoie de cineva care să preia controlul, adică de tine. Deși poți obține multe beneficii dacă îi oferi copilului tău alegeri, vei avea la fel de multe beneficii dacă stabilești limite pline de iubire încât copilul tău să se simtă sigur și mulțumit cu alegerile pe care le-a făcut. Descoperă echilibrul care funcționează cu tine și copilul tău.
Prin natura lor, copiii sunt iraționali. Iar în calitate de părinte este important să accepți acest lucru așa cum este. Mult prea des părinții cad în capcana presupunerii că dacă pot explica lucruri unui copil aflat într-o criză de tantrum, acel copil își va reveni subit și nu se va mai comporta indezirabil. Drept urmare, mulți părinți se exprimă mult peste nivelul de dezvoltare al copilului. Rezultatul constă în și mai multe țipete și comportamente nedorite din partea copilului, respectiv multă frustrare și stres pentru tine.
Regula de aur constă în folosirea numărului de cuvinte direct proporțional cu vârsta copilului. De exemplu, dacă ai un copil în vârstă de 2 ani care mușcă, îi vei spune: nu mușca. Apoi îl îndepărtezi din situația respectivă. În cazul în care copilul tău în vârstă de 5 ani începe să se tăvălească prin magazin, îi vei spune: Nu plângem din cauza jucăriilor. Și apoi ieșiți din magazin. Pe scurt, un discurs prea lung nu te va ajuta să rezolvi nimic, comportamentul copilului fiind în continuare același. Cel mai bun mod de acțiune este să realizezi o intervenție imediată, care implică cel mai mic număr posibil de cuvinte. În calitate de adulți comunicăm în modalități raționale și mature cu alți adulți, așa că putem presupune că putem proceda în același mod și cu copiii. Reține că micuțului/micuței tale îi lipsește maturitatea de a fi rezonabil în cea mai mare parte a timpului, așa că fii succint și păstrează-ți calmul.
Copiii cu vârsta între 2-6 ani ajung deseori să își piardă cumpătul și să țipe. Principalele motive sunt lipsa maturității, inabilitatea de exprimare verbală și frustrarea legată de inabilitatea de a procesa situația. Atunci când mama răspunde cu calm, este și eficientă și va reprezenta un model pentru copil să rămână calmă când lucrurile nu merg bine. Când reprezinți un model îi arăți copilului tău cum să se comporte prin copierea propriului tău exemplu, care este mai important decât îți imaginezi. Copiii nu știu ce să facă când se confruntă cu o avalanșă de emoții, așa că fac ce pare natural pentru ei: fac o criză de furie. Acest tip de comportament este perfect normal pentru toți copiii. Este imperativ ca ei să învețe timpuriu că nu este un comportament acceptabil la voi în familie. Rolul tău este de a-i arăta copilului modul corect de a reacționa. Iar printr-o atitudine calmă și constantă vei reuși să faci acest lucru.
Atunci când părinții se gândesc la crizele de furie ale copiilor, le descriu pe un ton neîncrezător. Când te afli alături de copilul tău este important să nu râzi de el și să îi iei în serios reacțiile și experiențele. Nu minimiza problema pe care o are, nu îi spune că nu are motive de supărare, nici să nu se simtă nervos sau supărat. Nu vei face decât să îi arăți că nu ai încredere în el/ea și în ce simte. Arată înțelegere și că îți dorești să găsiți împreună o soluție la problema cu care se confruntă.
