Rușinea poate avea rolul ei în anumite cazuri, însă există situații foarte delicate cu care se poate confrunta chiar și copilul tău. Din păcate, cazurile de suicid din cauza traumelor reprimate nu sunt deloc puține și ultimul lucru pe care îl dorim este ca ai noștri copii să fie torturați în fiecare zi de un eveniment negativ pe care l-au suferit, din cauza rușinii de a povesti. Educă-ți copilul să vorbească liber cu tine și fii explicit: „Orice eveniment rău prin care ai putea trece, trebuie discutat cu noi, părinții tăi! Noi nu te judecăm, noi vrem să te protejăm”. Este esențial pentru un copil ca sentimentul de rușine în situații precum furtul, bătăile, violul sau abuzul verbal să nu fie atât de puternic încât să acapareze dezvăluirea adevărului.
De ce este important pentru un copil să crească cu o astfel de valoare? Pentru că îl va urmări toată viața, precum o umbră; pentru că se va clădi pe o asemenea concepție și pentru că tu nu vei fi tot timpul lângă el, să îl poți proteja. Copilul are nevoie să înțeleagă faptul că deși este esențial să fim altruiși, propria persoană trebuie tot timpul protejată. Învață-ți copilul să își respecte corpul, astfel încât să nu ajungă în situații periculoase, dăunătoare; să facă alegeri sănătoase de hrană și să își îngrijească sufletul. Educă-l frumos, cu artă, cu muzică, cu dans, cu multe culori și cu veselie. Învață-l că tot ceea ce înseamnă el, se află în această carcasă pe care noi o numim „corp”. Învață-l că fiecare om are o carcasă aparte și că oricum ar arăta, atât timp cât este sănătos, complexele nu își au locul. În societatea în care termenul utopic de „perfecțiune” este expus copiilor încă de la cele mai fragede vârste, fii tu cel care își învață micuțul că a fi imperfect, este normal și sănătos, nicidecum o catastrofă.
O educație în acest sens reduce semnificativ riscul ca al tău copil să fie tentat să adopte comportamente de risc (fumat, droguri, alcool, jocuri de noroc etc.). De ce? Pentru că EL contează și pentru că trebuie să se îngrijească.
Și oricine dorește accesul față de această proprietate este invitat să întrebe politicos, sau să plece, în cazul în care este refuzat. Poate fi dificil să îți înveți copilul conceptul de „consimțământ”, însă MAI ALES după ce trece de vârstele foarte fragede, devine o necesitate. Educă-ți copilul astfel încât să înțeleagă că nimeni nu are dreptul să îl atingă, fără permisiunea lui și învață-l care sunt limitele până la care le poate permite celor care îl întreabă, politicos. Ai grijă să cunoască foarte bine noțiunea de intimitate și de protejare a acesteia și învață-l că atunci când intimitatea îi este încălcată, dreptul lui este să fugă, să țipe și să anunțe imediat primul adult cu care ia contact, dacă părinții nu sunt disponibili.
Da, cu toții tindem să insuflăm copilului ideea conform căreia adulții vor știi tot timpul mai bine decât cei miciTU ce este de făcut în anumite situații, însă scăpăm din vedere aspecte esențiale: în vreme ce, din punct de vedere obiectiv vorbind, acest lucru este perfect real, din punctul de vedere subiectiv al unui copil autoritatea de „adult” ajunge să fie investită în orice persoană străină, mai mare decât el. Este foarte ușor pentru un copil să ajungă ținta unor abuzuri în astfel de situații și aici putem aborda un caz concret:
Am lucrat mai bine de un an cu un copilaș, în terapie și de-a lungul fiecărei săptămâni care trecea, găeam tăcerea lui tot mai intimidantă. A trecut greu timpul, până în ziua în care, în timp ce puneam în scenă o piesă de teatru, mi-a spus: „Cred că tu știi mai bine și te las să faci cum vrei; ești mai mare” - adică „ești adult”. Nu după mult timp aveam să aflu, punând cap la cap detaliile, că băiețelul trecuse printr-un abuz sexual. O să-l numim Matei. Matei a trecut printr-un abuz sexual jucându-se cu verișoara sa mai mare și având încredere în faptul că „ea știe mai bine, pentru că ea este mai mare”. Pentru că Matei a perceput totul ca fiind o joacă, nu a îndrăznit să le spună părinților cele petrecute, închizând în el scene pe care le-a trăit și față de care simțea că sunt greșite. Putem evita cu ușurință astfel de situații, atunci când avem un copil educat și stăpân pe sine.
Probabil că aceasta este o lecție extraordinar de bună chiar și pentru noi, acum, la vârsta adultă. Copilul tău este educat - felicitări! Ai bifat toate valorile menționate anteior, însă ți-ai amintit să îi spui și că oamenii sunt diferiți? Ți-ai amintit să îi spui că, din păcate, doar pentru că el este educat atât de frumos, nu însemnă automat faptul că cei din jurul său sunt educați la fel și se vor comporta cu el exact așa cum merită? Copilul poate ajunge să se devalorizeze sau, la polul opus, să se umple de o furie „aparent inexplicabilă”, atunci când nu înțelege de ce străinii nu îl tratează așa cum este el învățat.
Într-o lume aflată în permanentă schimbare, copilul tău are nevoie să înțeleagă conceptul de „a fi cameleonic”. Supraviețuirea încă mai înseamnă adaptare, așa cum însemna acum sute de mii de ani și așa cum va însemna și de acum înainte, așa că fă-ți timp pentru a-l ajuta să integreze o astfel de lecție și pentru a reuși, implicit, să își păstreze sănătatea psihică într-o societate plină de răni și cicatrici.
