Dacă ţi se pare că micuţul tău este în urma celorlalţi copii de vârsta lui în planul dezvoltării emoţionale, cognitive sau că pur şi simplu nu a crescut suficient, ia în calcul şi o întârziere în dezvoltare. Chiar dacă aceasta se manifestă subtil, prezintă-te cât mai rapid cu el la un specialist pentru a detecta cât mai repede cauza problemei.
Psihologii atrag atenţia asupra următorului fapt: un copil, chiar dacă nu este supus abuzurilor şi nu are anumite afecţiuni, dacă este neglijat de părinţi poate ajunge în situaţia în care să cunoască anumite întârzieri în plan cognitiv, să nu îşi dezvolte capacitatea de autocontrol şi să aibă dificultăţi în a rezista în faţa stresului. Mai mult decât atât, într-o astfel de situaţie, va fi mereu nefericit, va fi irascibil, lipsit de entuziasm, dar şi de încredere în sine şi în ceilalţi.
Pe măsură ce creşte, un copil îşi va exprima emoţiile cu o complexitate tot mai mare. Va fi însă mai la îndemână să realizezi că este fericit decât că este trist. Dacă se întâmplă aşa, îl vei vedea mai retras ca de obicei, absent şi cu gândurile departe, lipsit de dorinţa de a se juca şi deloc doritor să stea de vorbă. În aceste condiţii, nu mai sta pe gânduri şi încearcă să stai de vorbă cu copilul pentru a încerca să-ţi dai seama, din discuţii, dacă nu cumva suferă dintr-un anumit motiv.
Ori de câte ori ţi se pare că nu mai este deloc preocupat/ă de activităţi îndrăgite, înseamnă că a venit momentul să te îngrijorezi. Cu atât mai mult cu cât sesizezi şi alte manifestări (cum ar fi irascibilitatea, tulbările de somn, schimbări ale apetitului, dorinţa de izolare etc.), gândeşte-te că poate trece printr-o depresie şi că are nevoie şi de ajutorul unui specialist.
Studiile efectuate de-a lungul timpului au ajuns la concluzia că, atât la copii, cât şi la adulţi, schimbările semnificative ale tiparului de somn pot fi asociate cu depresia. Astfel, fie că observi cum copilul nu mai doarme bine sau adoarme totdeauna cu dificultate şi se trezeşte pe timpul nopţii, fie că doarme prea mult, nu exclude faptul că trece prin aceste schimbări întrucât este foarte nefericit şi a ajuns depresiv.
Ambele comportamente trebuie să constituie un motiv de îngrijorare, spun specialiştii. De altfel, studiile au arătat că atât o creştere semnificativă a apetitului, cât şi pierderea interesului pentru mâncare, asociată cu o scădere în greutate, pot fi determinate de prezenţa unei depresii. Explicaţia este următoarea: numeroase regiuni ale creierului ce sunt implicate în procesul de manifestare a apetitului sunt implicate şi în cazul unei depresii.
Cu alte cuvinte, nu exclude nici această posibilitate dacă observi cum copilul este tot timpul nefericit şi nu mai are acelaşi "tipar" al alimentaţiei.
Aceste manifestări sunt fireşti în procesul de dezvoltare a copilului, dar dacă devin prea frecvente pot fi o dovadă a faptului că acesta încearcă să-ţi arate ceva. Mai exact, crizele de furie survin inclusiv din cauza nefericirii, copilul neavând încă abilitatea de a-ţi spune ceea ce simte. Cu cât aceste crize de furie sunt însoţite şi de o mare dificultate în a se calma, de tendinţa de izolare şi de refuzul de a comunica, cu atât mai mult este cazul să te adresezi unui medic.
În cazul în care copilul se confruntă brusc, fără a găsi un motiv anume, cu diverse tulburări digestive (cum ar fi dureri abdominale sau diaree), nu ar trebui să excluzi posibilitatea că de fapt încearcă să îţi transmită că este trist sau că îl preocupă foarte tare ceva. De aceea, alături de dorinţa ta de a interveni asupra manifestărilor neplăcute care îl afectează, străduieşte-te, pe cât posibil, să vezi şi ce ar putea fi dincolo de ele.
