Unul dintre lucrurile de care o fiică are mare nevoie de la mama ei este să simtă că aceasta îi este un adevărat partener, căruia îi poate împărtăși tot ceea ce o preocupă. În special în situațiile în care micuța ta se confruntă cu o povară emoțională, să te simtă aproape va fi esențial pentru a-și regăsi echilibrul și pentru a depăși cu mai multă ușurință momentele dificile. De altfel, indiferent de vârsta pe care o are o fiică, să știe că mama sa îi este alături când se află în situații pline de provocări o va ajuta să simtă pe deplin că are pe cineva care o iubește și o susține necondiționat.
De exemplu, un studiu a analizat reacția unor fete adolescente (cu vârsta medie de 15 ani) expuse unui factor de stres: să vorbească în public. Mamele și fiicele au dezvăluit date legate de cât de apropiată era relația dintre ele, iar oamenii de știință au urmărit modul în care fiicele au reacționat la factorul de stres în condițiile în care mamele lor le-au ținut de mână sau dacă au stat pur și simplu lângă ele, în liniște. S-a avut în vedere răspunsul galvanic al pielii fetelor, ca indicator al unei reacții generate de sistemul nervos parasimpatic în condiții de stres.
Constatările specialiștilor au fost următoarele:
Psihologii insistă asupra următorului fapt: pentru ca o fată să-și poată construi încă de la o vârstă fragedă o imagine de sine sănătoasă și să se simtă mereu în siguranță, prezența unei mame care să fie afectuoasă și să-i arate permanent că îi este alături este esențială. O imagine de sine contează enorm nu numai în relațiile cu ceilalți, ci și pentru încrederea în sine a copilului pe măsură ce descoperă lumea.
Indiferent de vârsta pe care o are fetița ta, este cel mai indicat să aibă parte de ceea ce specialiștii în psihologia infantilă numesc „atenția pozitivă”. Aceasta se poate exprima în următoarele moduri:
Unul dintre principalele lucruri de care o fiică are nevoie de la mama ei este ca aceasta să o învețe să se accepte. Modul în care mama își percepe propriul corp și în care se raportează la acesta va influența modul în care fiica ei va acționa din acest punct de vedere. De pildă, adesea fiicele își aduc aminte de mamele lor cum își exprimau nemulțumirea față de propriul corp, cum se preocupau intens să slăbească. Chiar dacă mamele nu făceau comentarii la adresa corpului fiicelor, acestea pot proceda precum ele, avându-le ca model, ajungând să nu se simtă bine în pielea lor.
Studiile au arătat că se poate vorbi de o stimă de sine scăzută a fetelor în cazul în care acestea au mame care se simțeau rușinate de corpul lor și care aveau o atitudine de respingere. De asemenea, mamele care obișnuiau să se privească obsesiv în oglindă aveau fete care procedau similar.
Un studiu a analizat modul în care se poate transfera de la mamă la fiică o imagine negativă asupra corpului, ceea ce va crește riscul de apariție a tulburărilor alimentare în rândul fiicelor. În același timp, în cadrul studiului menționat au fost enumerate modalitățile prin care mamele își pot ajuta fiicele în construcția unei imagini pozitive asupra propriului corp, astfel încât acestea să fie cât mai puțin expuse tulburărilor alimentare. Printre demersurile pe care ar trebui să le facă mamele se regăsesc:
Studiile efectuate de-a lungul timpului au adus în prim-plan următorul aspect: construirea unei cariere, finalizarea studiilor și evoluția unei femei se află în strânsă legătură cu așteptările pe care mama sa le-a avut față de ea încă din copilărie. De pildă, un studiu britanic a demonstrat că așteptările pe care le-au avut mamele de la fiicele lor pe când acestea aveau vârsta de 10 ani erau asociate în mod pozitiv cu un nivel mai ridicat al educației și al controlului asupra vieții lor odată ce au ajuns la vârsta de 30 de ani, independent de factori precum: statul socio-economic, abilitățile intelectuale, etnia, alegerile din carieră, structura familiei etc..
Psihologii îndeamnă mamele să aibă așteptări realiste de la fiicele lor, dar fără să pună presiune asupra lor întrucât, în caz contrar, se va ajunge la anxietate și la diminuarea stimei de sine. Pentru a reuși în acest demers, ține cont și de sfaturile de mai jos:
Să adopți acest stil de parenting este un alt lucru de care o fiică are nevoie de la mama ei. Astfel, stilul de parenting autoritativ îmbină impunerea de reguli, controlul, cu susținerea, cu așteptările realiste, cu comunicarea permanentă cu copilul, încurajând independența acestuia și deprinderea cu asumarea responsabilității, a deciziilor.
Un studiu a comparat stilurile de parenting (autoritativ, autoritar, permisiv și neglijent) și a ajuns la concluzia că un stil autoritativ are numeroase beneficii asupra copilului, ca de exemplu:
