Copiii învață să-și cunoască și să-și controleze sentimentele încetul cu încetul, în primul rând prin interacțiunea cu persoanele apropiate, prin schimbul emoțional cu părinții. Părinții iubitori pun bazele inteligenței emoționale a copilului, îi arată pas cu pas cum să-și recunoască și să-și gestioneze sentimentele.
Atunci când copilul nu simte afecțiune din partea celor care au grijă de el, îi lipsește tocmai baza interpersonală pentru a învăța emoțiile, pentru a deprinde controlul emoțional. Un copil privat de afecțiunea părintească poate avea frecvent sentimente copleșitoare, crize de furie sau de plâns nepotolit, anxietate generalizată, dificultăți de exprimare a emoțiilor.
Dacă observi astfel de manifestări la copilul tău, este semn că trebuie să acorzi mai multă atenție relației pe care o ai cu el.
Dezvoltarea creierului poate fi afectată la copilul care nu primește suficientă iubire. Așa cum au demonstrat studiile realizate la copiii crescuți în orfelinate, lipsa afecțiunii determină întârzieri pe toate planurile, funcțiile cognitive precum atenția, memoria, concentrarea fiind perturbate. Copiii care nu au parte de iubire prezintă adesea rezultate școlare slabe, dificultăți de învățare, putând fi diagnosticați cu întârzieri mentale, când, în realitate, le lipsește combustibilul necesar unei dezvoltări armonioase.
Uneori, copiii se plâng de dureri și stări de rău, fără nici o cauză fizică aparentă. Golul emoțional pe care îl percepe poate fi motivul pentru care un copil manifestă simptome la nivel somatic, pentru că are nevoie de mai multă atenție din partea ta. Așa că, atunci când doctorul nu găsește nimic în neregulă cu micuțul tău, dar el continuă să se plângă de dureri de cap sau alte probleme fizice, este posibil să aibă nevoie de un leac pentru suflet. Mai multa iubire și mai mult timp petrecut împreună cu părinții pot face minuni, dacă adevărata problemă a copilului este nevoia de afecțiune.
Copilul tău este printre cei mai indisciplinați, creează mereu probleme la școală, nu ascultă de nimeni și face fel de fel de năzbâtii? Atenție: acesta ar putea fi semnul că încearcă să-ți atragă atenția asupra sa, pentru că se simte ignorat și are nevoie să primească mai multă afecțiune.
Poate părea paradoxal, dar este foarte adevărat: atunci când un copil simte că nevoile sale emoționale nu sunt îndeplinite, poate recurge la căutarea de atenție, chiar și negativă. Dacă copilul tău se află frecvent în centrul unor conflicte sau are comportamente nepotrivite și provocatoare, este vremea să chestionezi relația pe care o ai cu el.
Desigur, influențele mediului și anturajelor nu trebuie neglijate, dar este posibil ca principala problemă să fie relația cu părinții. Dacă nu ai grijă din timp de legătura ta cu copilul, problemele se pot adânci în adolescență, ajungând până la comportamente de risc, precum dependențe (de alcool, de droguri) sau delincvență juvenilă.
În relație cu ceilalți copii, cei mici pun în practică ceea ce au învățat în familie. Dacă au avut parte de răceală emoțională, vor fi, la rândul lor, evitanți și vor intra greu în relație cu cei de vârsta lor, preferând să se țină pe margine sau să se joace singuri. Dacă au trăit în familii în care relațiile au fost dominate de violență și conflict, vor fi fie plini de teamă în preajma altor persone, fie agresivi și revendicativi. Dacă vrei să știi cum se simte copilul tău, urmărește-i reacțiile în preajma celor de vărsta lui: îți vor spune multe despre nevoile sale emoționale și echilibrul lui sufletesc.
Atunci când le lipsește afecțiunea, care îi ajută să se simtă siguri și acceptați în lume, copiii pot manifesta profunde sentimente de insecuritate, neîncredere în forțele proprii și o stimă de sine scăzută.
Identitatea și respectul de sine se construiesc pe baza relațiilor pline de iubire și suportive cu părinții. Atunci când nu primesc suficientă afecțiune, copiii vor avea mereu un sentiment de nesiguranță, teama că vor fi abandonați, că nu au pe cine să se bazeze.
Iată de ce astfel de copii se vor arăta reținuți și temători în relații, vor avea dificultăți de a găsi soluții în situații provocative, se vor izola sau vor avea frecvent conflicte cu cei de vârsta lor.
Unul dintre semnele lipsei de afecțiune este tipul de relații pe care copilul îl stabilește cu ceilalți. Dacă cel mic tinde să fie izolat sau are mereu conflicte cu alți copii, este un semnal de alarmă.
În familiile în care părinții sunt detașați emoțional, prea autoritari sau adepți ai ideii că un copil trebuie mângâiat doar când doarme, copiii pot manifesta dificultăți în relaționarea cu cei din jur, au comportamente evitante și leagă greu prietenii.
De asemenea, unii copii privați de afecțiunea părintească pot avea tendințe agresive și intră frecvent în conflicte, pentru că sufletul lor este dominat de o adevărată furtună emoțională.
Atunci când este privat de afecțiunea părinților, copilul va avea dificultăți de a înțelege sentimentele celor din jur, de a se pune în locul lor. Din această cauză, s-ar putea dovedi lipsit de empatie și înțelegere față de ceilalți, de vreme ce, la rândul său, nu a primit empatie și dragoste.
Frecvent, copiii cu dezechilibre emoționale au abilități sociale sărace și nu arată respect față de sentimentele celorlalți, sunt posesivi și nu vor să împartă nimic cu alți copii.
Atunci când nu au parte de dragostea părintească, mulți copii dezvoltă o formă de egoism, care este, de fapt, tendința de a proteja ceea ce consideră că este al lor, tocmai pentru că le lipsește cel mai important bun dintre toate: iubirea părinților.
Din ce în ce mai mulți părinți se plângă de faptul că cei mici nu apreciază decât bunurile materiale , dar, în realitate, adulții sunt cei care încearcă să compenseze lipsa de timp și de atenție cu multiple cadouri. Copilul care nu percepe suficientă afecțiune din partea părinților va învăța să ceară din ce în ce mai multe lucruri, pentru că setea lui nu va fi niciodată potolită, de vreme ce nu primește ceea ce are nevoie cu adevărat.
Atunci când convertim sentimentele în posesiuni materiale, producem o fisură în legătura dintre noi și copiii noștri, care se va adânci din ce în ce mai mult, cu trecerea anilor.
Unii părinți gândesc: ”Îi dau tot ce vrea, nu înseamnă că îl iubesc?” Faptul de a da copilului ce își dorește pe plan material nu trebuie pus în legătură cu iubirea. Dacă un copil îți reproșează că nu-l iubești, atunci când nu îi cumperi ce-ți cere, este un mare semn de întrebare legat de relația voastră.
Un copil care nu are parte de iubirea părinților este un copil trist, un copil furios sau înfricoșat, dar niciodată nu este un copil fericit. Una dintre emoțiile fundamentale, bucuria, lipsește cu desăvârșire din sufletul său.
Chiar dacă are parte de prezența fizică a părinților, fără iubirea lor, copilul se va percepe abandonat și singur, lipsit de speranță și neputincios, cu senzația că nu are nici un merit în lume.
Dacă nu găsești bucurie în ochii copilului tău, este un semnal puternic de alarmă pentru relația voastră. Înainte de a fi prea târziu și a se transforma într-un adult nefericit, arată-i cât de mult îl iubești.
Copilul are nevoie de îmbrățișări și cuvinte duioase, la fel de mult cum are nevoie de hrană sau de adăpost. Nu ezita să i le oferi din belșug, dacă vrei ca el să crească sănătos la minte și la trup, voios și echilibrat emoțional.
