Specialiști din Viena au colaborat cu Universitatea din Helsinki (Finlanda) pentru a descoperi în ce măsură obiceiurile alimentare din familie își pot pune amprenta asupra apariției obezității. În acest scop s-a apelat la un număr mai mare de 4000 de gemeni, cu vârste cuprinse între 31 și 37 de ani, care au fost analizați din următoarele puncte de vedere: predispoziția genetică spre obezitate, obiceiurile alimentare, masa corporală și circumferința taliei. Plecându-se de la analizarea unor gene ce sunt legate de obezitate, echipa de cercetători a încercat să delimiteze factorii de mediu de cei genetici pentru a realiza un „scor al riscului” pentru dezvoltarea excesului ponderal.
Pentru a se desprinde o concluzie cât mai clară, coordonatorul studiului a propus analizarea a patru tipuri de tipare ale mâncatului: gustările, mesele neregulate, cu alimente nesănătoase, mâncatul cu restricții și mâncatul emoțional. Prima concluzie a oamenilor de știință a fost că gemenii monozigoți (identici) au obiceiuri alimentare mai asemănătoare decât în cazul celor dizigoți (fraternali, diferiți).
Altă constatare a fost că obiceiurile alimentare mediază predispoziția spre obezitate. Acest aspect se referă cu precădere la ceea ce înseamnă „luarea de gustări”. Practic, s-a putut sesiza dificultatea participanților la studiu de a se opri la timp din mâncat, de a lua permanent gustări între mese, de a mânca prea mult, de a lua gustări seara, târziu.
Cei care au realizat studiul au precizat că persoanelor cu predispoziție genetică spre obezitate le va fi mult mai greu să-și mențină o greutate corporală normală, prin comparație cu aceia care nu au o asemenea predispoziție.În acest context, s-a insistat asupra eforturilor de schimbare a obiceiurilor alimentare de către persoanele ce se confruntă cu așa ceva.
De asemenea, coordonatorul studiului a adus în atenție următorul aspect: factorii genetici meniți să ducă la obezitate pot fi ținuți sub control dacă se apelează la transformări în stilul de viață, legate mai ales de încercarea de a avea o alimentație echilibrată, de a face mai multă mișcare și de a avea parte, pe cât posibil, de suficient somn.
Un studiu publicat online în anul 2018 a arătat că factorul genetic are un rol semnficativ în apariția obezității, manifestându-se, pe parcursul vieții, în proporție de 45-90%. În vederea formulării unei concluzii s-a recurs la persoane care au fost adoptate și s-a analizat cum a evoluat masa lor corporală din adolescență până la maturitate. S-a putut sesiza că, la maturitate, persoanele adoptate erau similare părinților lor naturali.
S-a comparat inclusiv indicele de masă corporală a unor perechi de gemeni și s-a stabilit că factorul genetic avea o rată de aproximativ 70% în apariția obezității ca adulți tineri. Printre principalele cauze pe care specialiștii le-au găsit responsabile de acest fenomen sunt:
În vederea ținerii sub control a obezității, autorii studiului au vorbit despre gestionarea cât mai eficientă a factorilor de mediu, a celor legați de comportament, plecându-se de la premisa că adipozitatea excesivă este determinată de interacțiunea dintre acești factori și de genetică. În același timp, s-a vorbit și despre adoptarea unei alimentații sănătoase și de practicarea activităților fizice în vederea prevenirii obezității.
Un studiu recent (publicat online la sfârșitul anului trecut) a demonstrat că un rol fundamental în diminuarea riscului de obezitate la copii și adolescenți îl are evitarea unor obiceiuri dăunătoare precum: săritul peste mese, aportul ridicat de gustări, consumul intens de alimente fast-food, mâncatul în timp ce se privește la televizor, săritul peste micul dejun, obiceiul de a nu se lua mese în familie, un aport scăzut de fructe, de legume.
În schimb, coordonatorii studiului insistă asupra adoptării unor obiceiuri ce vor scădea riscul obezității:
