Foarte multe persoane din jurul tău, mai ales părinții cu mai multă „experiență” decât tine la capitolul parenting, simt nevoia să îți dea sfaturi despre cum ar treui să îți crești copiii, pentru că, nu-i așa, „ei știu mai bine”. Aici se adaugă și sfaturile primite de la părinții voștri, bunici sau rude.
De multe ori ajungi să te simți copleșit/ă de aceste recomandări și sfaturi nesolicitate și, la un moment dat, clachezi și îți verși nervii poate chiar pe copiii tăi. Ce poți să faci în astfel de situații, când simți că nu ești un părinte bun pentru că nu faci ce ar trebui sau ce zic alții că ar fi bine să faci, este să asculți, să mulțumești pentru sfaturi și să faci ce consideri tu că este cel mai bine pentru copiii tăi.
Dacă obișnuieșți să ridici tonul sau să tipi la copiii tăi atunci când eșți supărată sau când te supără ei, uite o întrebare: Țipatul te-a apropiat mai mult de copiii tăi? I-au făcut să înceteze să mai facă lucrurile care te-au deranjat? Nu! Atunci când te vede că ești furioasă și că țipi la el, copilul se intimidează și chiar ajunge să se sperie și să îi fie frică să îți spună că a greșit ceva. Chiar dacă ești genul de părinte care își pierde foarte ușor răbdarea și se enervează repede, încearcă să păstrezi o doză de calm atunci când copilul tău face câte o boacănă. Nu o face intenționat, oricum.
De asemenea, încearcă să nu îți mai critici copiii. Știi tu, „vorbeșți prea tare”, „vorbești prea mult, mai taci”, „pui prea multe întrebări”, „ești tare obositor”, „te plângi prea mult”. Înlocuiește-le cu „ești foarte sociabil, sigur o să îți faci mulți prieteni la grădiniță/ școală” dacă prichindelul tău vorbește prea mult sau cu „ce energic ești, poate ar trebui să te înscriem la un sport, ce zici?” dacă nu stă o clipă locului și are multă energie.
„Nu te juca acolo, e periculos”, „Încheie-te la geacă, altfel ai să răcești”, „Nu mai alerga, o să te împiedici și o să cazi” - îți sună cunoscut? Dacă eșți genul de părinte foarte protector, care se îngrijorează la orice căzătură sau zgârietură a copilului, ei bine, poate că ar trebui să fii puțîn mai relaxat. Îți mai amintești de câte ori te-ai întors acasă cu câte un cucui, când erai mic/ă?
Lasă grijile deoparte și fii recunoscător că prichindelul tău este sănătos, că poate să alerge de colo-colo, țopăie și să se joace în voie. Bineînțeles, asta nu înseamnă că trebuie să îl neglijezi. Ai grijă de el, însă nu exagera cu îngrijorările.
Mulți părinți ajung să își neglijeze propriile nevoi și să se sacrifice de dragul copilului. Într-adevăr, cei mici au nevoie de atenție și de multă dragoste, dar asta nu înseamnă că trebuie să te pui pe ultimul loc și să te neglijezi. Este foarte important să îți acorzi puțin timp și pentru ține, dacă vrei să fii un părintele fericit de care copilul tău are nevoie.
Ne simțim vinovați atunci când ne dăm seama că nu reușim să fim părinții care ne-am propus să fim, atunci când copiii noștri iau note mici la școală sau când ajung să ne spună „te urăsc, ești un părinte rău”.
Vina nu te face un părinte mai bun. Din contra, tiparele noastre de vinovăție se transferă în rândul copiilor noștri, astfel încât ei, odată ajunși adulți, au toate șansele să reacționeze la fel că noi în situațîi asemănătoare. Încearcă să reduci tendințele perfecționiste și să îți dai seama că prichindelul tău nu are nevoie de un părinte perfect, ci de unul fericit.
Aici vorbim despre sarcinile de la locul de muncă, de ajutorul pe care ți-l cere un prieten atunci când tu nu mai știi cum să îți împărți timpul între muncă și familie sau despre orice altceva care nu îți mai lasă timp pentru tine și copilul tău.
Acum, când mulți dintre noi lucrăm de acasă, este foarte ușor să rămânem în fața calculatorului ore în șir, chiar și după program și să lăsăm baltă toate treburile neterminate din casă. Nu te transformă într-un roboțel și ia-ți timp și pentru tine și familia ta. Un părinte echilibrat este un părinte fericit.
