Potrivit unor surse necanonice, Ana s-a născut în Iudeea, provenind din neamul lui Levi. Era cea mai mică fiică dintre cele trei fiice ale unui preot (celelalte purtau numele de Maria și Sovi).
Ana s-a căsătorit cu Ioachim și împreună aveau o viață confortabilă în Nazareth. Cea mai mare durere a lor era că nu aveau copii. În timp ce Ioachim s-a refugiat în Templul din Ierusalim pentru a se ruga, Ana i-a promis ferm Lui Dumnezeu că, dacă va reuși să devină mamă, viața copilului ei va fi dăruită pentru a-L servi.
Informațiile despre Ioachim și Ana provin din literatura apocrifă (acest tip de literatură se concentrează asupra completării unor informații absente din lucrările canonice din Biblie, din Noul Testament), cu precădere din Protoevanghelie (Protoevanghelia lui Iacob/Iacov). Aceasta a fost apreciată în bisericile creștine din Grecia, din Siria sau de către copți (egipteni din vechime care s-au convertit la creștinism). Anumite părți din Protoevanghelie sunt citite acolo în cadrul celebrărilor ce țin de Sfânta Maria.
Odată ce Iacob de Voragine a inclus povestea lui Ioachim și a Anei în „Legenda sa de Aur” în secolul al XIII-lea, Sfânta Ana a devenit cunoscută și în Biserica Latină, deși exista controversa potrivit căreia Ana era sau nu virgină când a născut-o pe fiica sa, Fecioara Maria.
Surse foto: commons.wikimedia.org
În tradiția ortodoxă, Ana este considerată „Înaintașa lui Dumnezeu”, de aceea sunt celebrate atât nașterea Fecioarei Maria, cât și momentul în care aceasta a fost dusă la Templu (în Ierusalim) pentru a-L sluji pe Dumnezeu.
Faptul că Ioachim și Ana sunt înfățișați adesea la „Poarta de Aur din Ierusalim” îmbrățisându-se după ce au aflat că vor deveni părinți aduce în prim-plan modalitatea în care ei au primit această veste. Conform legendelor, fiecare dintre ei a fost anunțat separat de către un arhanghel.
Referitor la cuplul format din Ioachim și Ana, există opinii diferite din următorul punct de vedere: dacă Ana a fost doar soția acestuia sau dacă a mai avut și alți soți. De pildă, credințele vechi au ilustrat faptul că Ana a fost doar soția lui Ioachim. În schimb, legende din epoca medievală dezvăluie că Ana ar fi fost căsătorită de trei ori, în afara lui Ioachim (despre care s-a presupus că ar fi decedat la scurt timp după nașterea Fecioarei Maria) ea având următorii soți: Cleopas și Salomas/Solomas. Din fiecare căsătorie, Ana ar fi avut trei fiice: Fecioara Maria, Maria Cleopas și Maria Salomae.
Alături de aceste divergențe, în Biserica Catolică s-a adus în discuție și acest aspect: dacă Sfânta Ana a fost sau nu virgină când a născut-o pe Fecioara Maria. Dacă anumite voci susțin că Fecioara Maria, fiica lui Ioachim și a Anei, a fost concepută în momentul în care părinții ei s-au îmbrățișat la „Poarta de Aur din Ierusalim”, altele consideră că nu există nicio dovadă a faptului că aceasta s-a născut în alt mod decât un copil obișnuit.
Surse foto: commons.wikimedia.org
Deși scrierile canonice din Biblie (din Noul Testament) nu pomenesc nimic despre copilăria Fecioarei Maria, nici despre părinții ei, nici despre educația sa, una dintre cele mai semnificative scrieri în care se vorbește despre astfel de detalii este reprezentată de „Protoevanghelia lui Iacob ” (scrisă pentru prima dată în limba greacă la jumătatea secolului al II-lea). Rezistența acestei scrieri a fost confirmată prin prezența unor manuscrise realizate în dialectul copt, în armeană, în georgiană, în limba slavonă veche și chiar în traducerile arabe.
În cadrul Bisericii Occidentale, „Protoevanghelia” nu a fost văzută ca o sursă sigură de informații mai ales în secolele al IV-lea și al V-lea, dar după ce au fost regăsite diferite manuscrise (atribuite Pseudo-Evangheliei după Matei) în care se vorbea despre copilăria Fecioarei Maria, lucrurile au început să se schimbe. Vor apărea din ce în ce mai multe traduceri și rescrieri despre primii ani ai copilăriei Fecioarei Maria.
Pentru a-și îndeplini promisiunile făcute lui Dumnezeu dacă vor avea un copil, Ioachim și Ana au dus-o pe fiica lor, Maria, la Templu pe când avea vârsta de 3 ani. Potrivit scrierilor din Sfânta Scriptură, Maria a locuit în Templul din Ierusalim ducând o viață ascetică, fiind lăsată în grija preotului Zaharia.
Surse foto: commons.wikimedia.org
Comentatorii biblici din lumea medievală occidentală au dezvoltat așa-numita teorie „Trinubium” potrivit căreia, așa cum s-a menționat anterior, Ana ar mai fi avut alți soți în afară de Ioachim. Având în vedere această teorie, Ana a avut și nepoți de la cele trei fiice ale ei (Maria, Maria Cleopas și Maria Salomae), de aici dobândind și statul de bunică a lui Iisus Hristos. Chiar dacă inițial teoria a fost combătută întrucât existența mai multor fiice și a nepoților erau incompatibile cu statutul de sfântă, treptat aceasta a redevenit apreciată în cultura occidentală după ce Ana a fost legată de Hannah, mama lui Samuel, care a mai născut trei fii și două fiice după ce i-a promis lui Dumnezeu că primul ei născut Îl va servi.
În Biserica Ortodoxă din Orient Sfânta Ana a început să fie mai cunoscută după ce împăratul Iustinian i-a dedicat o biserică în Constantinopol.
O altă dovadă a venerației sale este o frescă din secolul al VIII-lea dintr-o biserică din Roma (Santa Maria Antiqua), care o înfățișează ținând-o în brațe pe Fecioara Maria mică.
Treptat, pe parcursul epocii medievale, s-a putut observa că Ana este celebrată, în bisericile din Occident, ea însăși, nu neapărat prin legătura cu fiica ei, Fecioara Maria, mai ales după ce mai multe relicve ale sale au ajuns în numeroase biserici (cum ar fi Apt, în Provence, Ghent sau Chartres). După anul 1300, tot mai multe lăcașuri de cult din Europa au început să aibă capele sau altare dedicate Sfintei Ana.
Surse foto: commons.wikimedia.org
În tradiția ortodoxă, Adormirea Sfintei Ana este celebrată pe 25 iulie (alegerea acestei date a fost interpretată în următoarele moduri: posibila dată la care a fost dedicată Sfintei Ana prima biserică din Constantinopol sau celebrarea momentului în care relicvele sale au fost aduse la Biserica Sfânta Sofia în anul 710), iar pe 9 septembrie Sfânta Ana este celebrată alături de soțul ei, Ioachim.
Cei doi sunt sărbătoriți întrucât se readuce în prim-plan minunea pe care au trăit-o înrucât Dumnezeu le-a dăruit-o pe Fecioara Maria, după mai mulți ani în care nu reușiseră să aibă copii. În același timp, Ioachim și Ana au intrat în rândul sfinților pentru că au dat o mare parte din bogățiile lor săracilor și Templului din Ierusalim, dar și pentru că și-au ținut promisiunea și au dus-o pe fiica acolo pentru a-L sluji pe Dumnezeu.
Odată ce cruciații au transmis legenda Sfintei Ana în Europa, dar și după ce călugărul dominican Iacob de Voragine a scris povestea ei în „Legenda de Aur”, venerația pentru această sfântă s-a extins pe continent. Acest fenomen a fost posibil și datorită ordinelor religioase care au luat avânt în epoca medievală (ordinul Augustin, cel al Franciscanilor, Dominicanilor, Carmelitelor etc.), iar din secolul al XVI-lea Papa Grigore al XIII-lea a permis celebrarea Sfintei Ana în toată Biserica.
Sfânta Ana nu este reprezentată niciodată în scena Nașterii lui Iisus, dar apare alături de micul Iisus în diferite ipostaze, cum ar fi în scenele care Îl înfățișează la Templu. Nu este însă prezentă alături de Mântuitor în viața de adult, întrucât în mai multe legende se spunea că Sfânta Ana ar fi încetat din viață până atunci.
În mai multe biserici au început treptat să apară picturi care o arată pe Sfânta Ana înconjurată de fiicele și de nepoții ei. În Germania a circulat o legendă medievală în care se vorbea despre Anna Selbdritt („Ea însăși constituie o Treime”), ca o versiune maternă a Trinității, în care este înfățișată stând jos, chemându-L pe Dumnezeu Tatăl pe tron, purtând-o pe genunchi și pe Fecioara Maria, care îl ține în brațe pe Iisus.
Devenind tot mai cunoscută, Sfânta Ana s-a transformat și în patroana femeilor căsătorite, dar mai ales a cuplurilor ce se luptă să aibă un copil.
Surse foto: commons.wikimedia.org
În anul 1960 a fost descoperit pe teritoriul Sudanului de azi un portret ce o înfățișează pe Sfânta Ana. O echipă de arheologi din Polonia a ajuns la acest portret după ce au realizat săpături la Catedrala Faras în scopul de a conserva, pentru UNESCO, relicve valoroase din Sudan.
Ceea ce i-a uimit pe specialiști a fost gestul pe care îl face Sfânta Ana: degetul arătător de la mâna ei dreaptă este dus la buza de sus. Faptul că în portretul de pe zidurile catedralei se află Sfânta Ana a fost confirmat prin inscripția identificată de arheologi: „Sfânta Ana, Mama Mamei lui Iisus. Sfântă și...”.
Gestul ei a fost interpretat în mai multe feluri. Pe de o parte, s-a afirmat că poate încearcă să ceară liniștea necesară pentru a se putea ruga. Pe de altă parte, gestul a fost asociat chiar cu actul rugăciunii (pentru a putea să devină mamă). Potrivit site-ului ArchaeoTravel.eu, a existat o tradiție egipteană creștină veche care prevedea ca actul rugăciunii să includă așezarea degetului arătător pe buze. Scopul acestui act ar fi fost în vederea protejării în fața unei eventuale pătrunderi a necuratului în inimă pe parcursul rugăciunii.
Surse foto: commons.wikimedia.org
