”Primul pas a fost audiția la MiniSong, condusă de Ioan Luchian Mihalea. S-a întâmplat să fiu adusă în cărucior la repetiții de către mama. Aveam 3 ani și jumătate. Fratele meu deja făcea parte din grup. Mihalea m-a luat, m-a pus pe pian și am cântat și așa am intrat în grupul Minisong. Apoi lucrurile s-au legat în viața mea, deși nimeni din familie nu era în domeniul acesta. Părinții mei erau ingineri chimiști. Desigur, asta nu a însemnat că nu am mai vrut să fiu prima la învățătură. Am fost o tocilară ca la carte. Deși filmam, și munceam de la 8 ani, de când am și salariu, la ora 7 la școală nu însemna că mă duceam cu tema nefăcută. Mama îmi lua temele și mă aștepta cu lista de teme pe care trebuie să le fac. Nu am fost prinsă niciodată cu textul neînvățat. Știam întotdeauna și textul tuturor. Eram foarte disciplinată și făceam cu responsabilitate și bucurie în același timp.”
”Disciplina este parte din mine. Nu știu dacă Vlad va fi la fel de disciplinat ca și mine. Cred că nu toți copiii au această structură, dar nici nu au parte de aceste experiențe din copilărie care te formează, ca pe mine. Am încercat foarte obiectiv să gândesc ce am de făcut în calitate de mamă. Am momente când trec de la o extremă la alta. Părinții mei au fost autoritari. Am câștigat multe lucruri din asta, dar eu, evident, caut acum calea de mijloc, acel părinte democratic, acel părinte echilibrat. Accept că Vlad are ceva și din Radu, că este altfel. Am momente când îmi zic să îl las să descopere lumea, dar apoi tot eu îl trag înapoi.”
”În cei peste 30 de ani de activitate în fața publicului mi-am dat seama că cel mai mult îmi place să spun povești. Am căutat mijloacele de a spune povești. Asta știu să fac cel mai bine, să spun povești. Niciodată nu am asteptat să pice lucrurile din cer. Și așa am ajuns să inițiez proiecte, să strâng bani pentru ele. Nu este suficient să ai numai talentul, este important să fii muncitor, perseverent, responsabil. să ai voință. Să nu aștepți să ți se întâmple lucruri. Că nu or să se întâmple. Trebuie să muncești pentru absolut tot ce ai.”
”Faptul că am succes acum se datorează faptului că am muncit de la 8 ani. Am scris an de zile fără să câștig nimic din online. M-am arătat așa cum sunt. Am vorbit despre lucruri foarte intime. Au venit tot felul de reacții. Nu contează numărul la care ajung mesajele mele. Dacă mesajul meu ajunge la un singur om, este suficient.”
”Azi sunt, mâine pot să nu mai fiu. Asta îmi spunea mama. Era foarte usor să pierd controlul. Ca mamă mă gândesc ce efecte ar fi putut avea asupra lui Vlad, să fie pe scenă și când ridici o mână să mai ridice și alți 10 mii de copii. Lucrurile astea te pot destabiliza complet. Ai senzația că ești invincibil, că esti special, dar nu este așa. Lucurile pot varia foarte mult. Părinții au fost cei care ne-au ținut cu pocioarele pe pământ și ne-au explicat care sunt limitele. De multe ori mă întreb dacă eu mi-am atins potențialul sau nu. Ce mă ambiționează să fac mai mult este senzația că nu fac destul, că nu nu fac destule pentru comunitate. Am fost un om pentru care notele au contat enorm. Aveam nevoie de coronița aceea la final de an. Aveam nevoie de evaluările exterioare. Abia la 30 de ani mi-am dat seama că nu trebuie să depind de validările celorlalți.”
”Mama era cea care era lângă mine mereu. Însă la primul casting s-a întâmplat să merg cu tatăl meu. Aveam 5 ani atunci și era pentru un rol de băiat. Mi-l aduc aminte undeva stând departe, în spatele camerelor de filmat. Și am avut ca temă să vorbesc despre păpușa mea preferată. Aveam un ursuleț pe nume Dudu și am vorbit foarte mult, încât tata când a ieșit de acolo le-a spus celor din familie că nu am nicio legătură cu meseria asta. Că am vorbit enorm și că i-am zăpăcit pe oamenii aceia de cap. Atunci era o rușine, copilul care vorbește prea mult e nedisciplinat. Ăsta a fost feedback-ul lui tata - M-ai făcut de râs. Treci acasă. După aceea, a primit telefonul că voi juca rolul principal. Eu nu m-am gândit că voi fi celebră, bucuria mea era că mă voi îmbogăți. Practic, între mine și McCauly Culkin nu era nicio diferență, asta credeam, că voi câștiga foarte mulți bani. Bunăstare! Asta credeam. La un moment dat, în timpul filmărilor, l-am întrebat tata, dar bani, cash? Tata s-a uita îngrozit la mine. Dana, dar aici nu primim bani, aducem bani. Fiind un film studențesc. Am fost dezamăgită, evident. Dar nu m-a oprit, fac asta din pasiune.”
