Pusul la colț este echivalent, în limbajul modern de parenting, perioadelor de time-out. Dacă, între metodele tradiționale, avea sensul unei pedepse, implicând o relație inegală între adult și copil, în parenting-ul modern reprezintă o modalitate de bloca un comportament nedorit, dând totodată copilului timpul necesar pentru a se liniști. Este o tehnică pe care o putem folosi cu copiii cu vârste între 3 și 12 ani, când sunt zgomotoși, violenți sau fac ceva atât de provocator încât este imposibil să-i ignori. Cel mai bine este să consideri acest timp ca o modalitate de a-i calma pe toți cei implicați, nu ca o pedeapsă propriu-zisă pentru copil.
În 1958, psihologul Arthur Staats a introdus prima oară time-out-ul ca un mod eficient de diminuare sau eliminare a comportamentului supărător al unui copil. El a propus această metodă care presupunea îndepărtarea copiilor din situația ce produce și menține comportamentul nedorit. Staats arată că, permițând copilului să rămână în contextul în care se produce un anumit comportament sau să-și continue activitatea, comportamentul necorespunzător este întărit, în loc să fie eliminat.
De ce să pui copilul la colț
Folosirea perioadelor de timp-out poate fi o strategie foarte utilă deoarece:
- întrerupi comportamentul perturbator.
- creezi o distanță fizică între un copil și problemă.
- oferi tuturor șansa să se calmeze.
Totuși, trebuie să ai în vedere că pusul la colț nu funcționează, dacă nu este urmat de o discuție adecvată cu copilul, despre comportamentul său și consecințele faptelor sale. De asemenea, își pierde efectul dacă este folosit prea frecvent sau ca unic instrument de disciplină. Copiii pot rezista să stea liniștiți la colț, dar nu înseamnă că înțeleg unde au greșit și de ce i-ați trimis acolo. Mai mult chiar, dacă un copil se simte nedreptățit, în loc să folosească perioada de time-out ca să se calmeze și să realizeze că nu s-a purtat cum trebuie, va acumula frustrare și va răbufni cât de curând, cu și mai mare violență, obligându-te să-l izolezi iar. Se creează astfel un cerc vicios de frustrare și ineficiență, care nu va duce la nici un rezultat pe termen lung. Dacă pui copilul la colț, ai grijă să te asiguri că înțelege de ce, având cu el o discuție după ce se liniștește. Pentru a-ți fi mai simplu, stabilește reguli clare în casă, pe care copilul trebuie să le respecte și fii consecvent în aplicarea lor. Pusul la colț trebuie să fie și o consecință a încălcării unei reguli anume, pentru a-i explica mai clar copilului de ce îl sancționezi.
Explică celor mici - ce sens are pusul la colț?
Ca părinte modern, vrei să te apropii cât mai mult de copilul tău, nu să impui o autoritate severă, care duce în timp la lipsă de comunicare între tine și copil. De aceea, nu folosi pusul la colț ca pedeapsă fiindcă ”așa vrei tu” ci explică-le celor mici de ce iei decizia de a-i trimite în time-out. Vorbește-le tuturor copiilor tăi, într-un moment în care vă înțelegeți foarte bine, despre această metodă de auto-liniștire și reflectare, anunțându-i că o vei folosi atunci când greșesc. Le poți spune, de exemplu: „Data viitoare când vă veți certa pe jucării, s-ar putea să vă despart și să vă trimit la colț. Aceasta înseamnă că fiecare dintre voi va merge într-un loc diferit timp de cinci minute. Vă voi anunța când vor trece cinci minute.” Dă copiilor toate explicațiile pe care le cer și insistă pe faptul că pusul la colț este spre binele lor și al tuturor celor din jur.
Cum să aplici corect pusul la colț
Alocă fiecărui copil un loc separat unde să meargă. Acesta poate fi un scaun într-o altă cameră, în camerele proprii sau un colț al bucătăriei. În cazul în care copilul este foarte mic, ai grijă să fie un loc sigur, fără nici un risc și să se afle tot timpul sub ochii tăi.
Când îl anunți pe copil că trebuie să meargă la colț, fă-o întotdeauna cu calm, astfel încât să înțeleagă că nu este o pedeapsă, ci mai degrabă un timp pentru ca toată lumea să se calmeze și să se gândească la ce s-a întâmplat.
Dacă un copil nu dorește să rămână în zona alocată, trimite-l înapoi cu calm, de fiecare dată, până când rămâne unde trebuie.
Când s-a terminat timpul, anunță copiii că pot reveni la activitățile lor. Nu face prea mult caz de acest lucru, anunță doar că timpul a luat sfârșit sau, pur și simplu, pune un ceas să sune.
Dacă apar din nou probleme de comportament, avertizează copilul că îl vei trimite la colț, dacă nu-și corectează purtarea, nu cere scuze și nu spune că îi pare rău. Apreciază întotdeauna când copilul se poartă bine sau este dispus să-și corecteze greșelile.
Ce să nu faci atunci când trimiți copilul la colț
Așa cum am mai precizat, unii părinți folosesc perioada de time- out ca o pedeapsă, dar acest lucru nu este foarte eficient. În nici un caz nu trebuie să utilizezi această metodă pentru a amenința, umili sau înspăimânta copiii. Atunci când ești foarte nervos și simți că purtarea copilului a devenit insuportabilă, este mai bine să te retragi o perioadă înainte de a decide ce metodă de disciplinare aplici. Îi poți spune copilului că te îndepărtezi o vreme ca o consecință a comportamentului său (de exemplu, atunci când se poartă urât în timpul mesei, face o criză de protest sau răspunde foarte obraznic și te provoacă) și că vei reveni atunci când se hotărăște să se poarte normal. Dacă vei încerca să folosești trimisul la colț atunci când ești orbit de furie sau dorești cu orice preț să-ți impui autoritatea, s-ar putea să ai parte de surprize neplăcute. Este posibil să ajungi să bruschezi copilul, pentru că nu face ce-i spui sau să-i creezi o reacție disproporționată, de revoltă și opoziție, căreia să nu știi să-i răspunzi.
Sursa foto: Pinterest
Când trimiți copilul la colț, folosește întotdeauna un ton calm și ferm, spune-i exact cât trebuie să stea acolo și discută cu el motivul pentru care ai luat această decizie și care sunt regulile pe care le-a încălcat. Nu te lăsa influențat de protestele copilului pentru a scurta perioada hotărâtă de time- out și nu folosi niciodată forța ca să-l ții acolo. Pusul la colț face parte dintr-un set de metode de disciplinare complementare, nu este o metodă de sine stătătoare. Atunci când copilul refuză să rămână în time-out, înseamnă că ceva nu funcționează cum trebuie în relația dintre tine și el: fie ai făcut concesii anterioare, ai schimbat prea des regulile, nu ai fost consecvent sau ai folosit această metodă cu scopul impunerii de putere, nu cu cel de liniștire, ceea ce îl face pe copil să devină și mai reactiv. Înainte de a folosi această metodă din nou, lucrează cu tine și identifică factorii personali ce constituie obstacole în aplicarea ei.
Cât timp trebuie să stea copilul la colț
Cu cât copilul este mai mic, cu atât timpul de stat la colț trebuie să fie mai scurt. O regulă bună este să folosești un minut pentru fiecare an al copilului. Ține cont de faptul că scopul statului la colț este de a-l calma pe copil. Perioada de timp necesară va varia de la copil la copil. De asemenea, este important ca time-out-ul să fie suficient de scurt pentru a permite copilului să revină la contextul din Cercetările au arătat că copiii între 4 și 6 ani, cărora li se spune să rămână la colț până când decid că sunt calmi și s-au gândit cum să rezolve problema, au mai multe șanse să își schimbe comportamentul pe viitor decât copiii care sunt puși la colț pentru un interval de timp stabilit.
Pusul la colț nu provoacă probleme emoționale copiilor
Au existat controverse în grupurile de parenting, determinate de ideea că pusul la colț este o metodă abuzivă, care ar putea provoca probleme emoționale copilului și ar crește riscul problemelor de comportament, deteriorând relațiile părinte-copil. În realitate, abuzivă poate fi doar intenția adultului, care folosește pusul la colț în mod irațional, pentru a-și impune excesiv autoritatea ori pentru a-l umili pe copil, fără să țină cont de circumstanțele și modul în care utilizezi corect această metodă. Ideea în sine că pusul la colț este o pedeapsă face parte dintr-un mod de abordare a copilului care nu se mai potrivește cu parenting-ul modern. Subliniind că este, mai degrabă, o metodă de calmare și reevaluare a comportamentului, efectele acestei metode vor fi mult mai eficiente și durabile.
Studii recente au arătat că time- out-ul nu crește riscul de probleme emoționale și comportamentale la copil.
Un astfel de studiu a inclus 1.400 de părinți din SUA și copiii acestora. 28% dintre respectivii părinți au folosit pusul la colț ca metodă de disciplinare, începând de la vârsta de 3 ani a copilului. Cercetătorii au demonstrat că nu au existat diferențe în ceea ce privește sănătatea emoțională și comportamentală între copiii care au fost disciplinați prin time out între 3 și 11 ani (clasa a V a) și ceilalți copii. Studiul a fost publicat online recent în Journal of Developmental & Behavioral Pediatrics și a fost condus de Rachel Knight, profesor asistent de psihologie clinică la Universitatea din Michigan.
„Nu au fost găsite diferențe (între copiii care au fost puși la colț și cei care nu au fost puși) în ceea ce privește exprimarea emoțională a copiilor, inclusiv anxietatea și depresia, și nici în ceea ce privește comportamentele acestora, inclusiv agresivitatea și încălcarea regulilor sau autocontrolul.”, a arătat Knight.
Mai mult decât atât, time-out-ul este una dintre puținele strategii de disciplină pentru copii, recomandate de Academia Americană de Pediatrie.
Surse: https://www.doctorslounge.com; https://www.familyevolved.com; https://extension.umn.edu
Surse foto: Pinterest
Urmareste-ne pe Google News
