Secrete de mamă: toate le fac, niciuna nu va recunoaşte

În societatea în care trăim, nu tot ceea ce este afişat este şi adevărat. Oamenii simt nevoia să ascundă defectele şi problemele pe care le au, de teama de a nu fi judecaţi. Toate acestea se întâmplă din cauza mirajului perfecţiunii pe care nu mulţi îl conştientizează. Atunci când vine vorba de familie, din nou, există foarte multe preconcepţii despre copii, despre ce presupune viaţa de mamă, iar cei din jur chiar ajung să-ţi spună ce este sau nu normal să simţi.

Iată câteva dintre secretele mamelor, secrete pe care nu foarte multe le recunosc:

Lipsa libidoului

Dincolo de preferinţele sexuale ale fiecărei femei şi ale dinamicii sexuale din cuplu, în momentul în care apare un copil, viaţa sexuală se transformă. După naştere, femeile resimt modificări hormonale, dar şi fizice. Kilogramele acumulate în timpul sarcinii, chiar dacă este normal să existe, afectează imaginea de sine, implicit libidoul. Atunci când femeia îşi revine din punct de vedere fizic, activitatea sexuală este bine să fie reluată în mod natural, cu delicateţe, fără constrângeri din partea bărbatului. Dincolo de aspectele fizice, există şi aspectul emoţional. Percepţia despre sine suferă modificări, acum nemaiavând doar rolul de parteneră, ci şi de mamă, iar responsabilitatea unei vieţi este foarte mare. Cele mai multe femei au tendinţa de a se implica doar în noul rol de părinte, iar asta afectează viaţa de cuplu. Există cazuri în care reluarea activităţii sexuale are loc sub formă de compromis şi mai puţin din dorinţa fizică şi emoţională. Acest subiect nu este suficient discutat, iar cele mai multe femei se tem de faptul că, dacă recunosc lipsa libidoului, îşi rănesc partenerul, că îl îndepărtează şi că, astfel, se distruge relaţia. Este foarte important să existe discuţii relaxate pe acest subiect, împreună cu partenerul, pentru că, prin comunicare, găsirea unei rezolvări este mult mai uşoară.

Percepţia despre propriul corp

Chiar dacă femeile declară că nu sunt interesate de modul în care arată după ce au născut, că cel mai important este să fie nişte mame bune, în realitate, foarte multe sunt îngrijorate de aspectul fizic. În momentul în care devii mamă, preocuparea pentru fizic este blamată, fiind interpretată de către ceilalţi ca o dovadă de superficialitate şi lipsă de concentrare asupra lucrurilor care chiar contează, cum ar fi familia. Într-adevăr, a fi sănătos şi fericit este cel mai important, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să te simţi bine în pielea ta, indiferent că revii sau nu la kilogramele pe care le-ai avut înainte de sarcină. Nu trebuie să-ţi fie ruşine să-ţi arăţi frustrarea, să ceri ajutor şi să petreci o mică parte din timpul dedicat familiei, pentru a face sport sau orice altă activitate îţi face plăcere.

Nevoia de timp liber

În momentul în care eşti mamă, toate preocupările tale „trebuie" să se învârtă în jurul copilului. Într-adevăr, copilul devine automat o prioritate şi înainte de orice, te gândeşti la binele lui. Când vine vorba de timp liber, îţi doreşti să stai cât mai mult timp alături de el, să-l îngrijeşti şi să-i oferi educaţia „perfectă". Cu toate acestea, uneori intervine dorinţa de a mai avea şi o pauză de la toate acestea. Chiar dacă eşti mamă, exişti în continuare ca şi individ, ca şi femeie, ai în continuare dorinţe, aspiraţii şi nevoi. În momentul În care vrei să stai pentru câteva momente singură, să savurezi o cafea, să mergi la alergat, să bei o cafea cu prietenele pe o terasă, nu trebuie să te simţi şi vinovată. Toate acestea nu te fac o mamă mai puţin bună, o parteneră mai puţin implicată. Te fac om, iar aici nu trebuie să existe prejudecăţi. Oamenii sunt diferiţi, au aşteptări şi nevoi diferite, prin urmare nu toate mamele trebuie să se poarte la fel, să aibă acelaşi tip de program sau aceeaşi atitudine.

Ceea ce spun nu este întotdeauna şi ceea ce gândesc

Viaţa de adult, în special cea de părinte, presupune să te supui unor rigori ale societăţii, iar asta înseamnă deseori să nu spui tot ceea ce gândeşti. Imaginează-ţi cum ar fi o lume în care fiecare spune exact ceea ce gândeşte în fiecare moment. Ar fi un haos total, prin urmare poţi să admiţi că nu tot ceea ce spui despre creşterea copilului şi viaţa de părinte în general este şi ceea ce gândeşti. Tocmai în acest mod au luat naştere preconcepţiile şi mirajul perfecţiunii. Mamele care se simt epuizate, singure, fără sprijin nu recunosc asta, atunci când vorbesc cu alte mame şi pozează în femeia fericită în permanenţă, cu un copil calm şi ascultător, cu un soţ grijuliu şi implicat, iar asta nu ajută pe nimeni. Nu este o ruşine să nu fii mereu fericită, să ai nemulţumiri legate de viaţa ta. Este o diferenţă între discreţie în ceea ce priveşte viaţa ta personală şi denaturarea adevărului doar pentru a prezenta o situaţie dezirabilă.

Chiar şi când refuză ajutorul, de fapt şi-l doresc

Foarte multe femei simt nevoia de control asupra propriei vieţi, iar asta poate fi dusă la extrem. Acestea se suprasolicită, se încăpăţânează să meargă la serviciu, să aibă grijă de copii, să gătească, să facă curăţenie etc, iar atunci când clachează, se simt neajutorate şi nefericite şi chiar acuză partenerul de lipsa implicării. Atunci când li se oferă ajutorul, tot din simţul acesta de ,,mamă şi femeie eroină", refuză, pentru că nu ştiu să aibă încredere în cei din jur şi să accepte că nu le pot face pe toate. A-ţi arăta slabiciunile şi limitele nu este o ruşine.

O lume în care oamenii spun mai des ceea ce simt, fără să mascheze adevărul şi fără să se arate altceva decât sunt, poate fi o lume mai bună, în care toţi se simt mai puţin judecaţi şi mult mai fericiţi.