Foarte multe dezechilibre emoționale sunt cauzate de probleme de comunicare dintre copii și părinți. Chiar dacă ajung să crească oricum, în foarte multe cazuri, frustrările și neîmplinirile legate de acest subiect persistă și la maturitate. Unele persoane ajung să se vindece de suferință din copilărie abia când devin la rândul lor părinți, înțelegând situația din altă perspectivă sau pentru că au curajul în sfârșit să rezolve conflictul care a mocnit atâția ani.
Pentru a-ți ajuta copilul să crească echilibrat și fericit, iată care sunt cele mai importante fraze pe care o mamă le poate adresa fiicei ei:
„Am încredere că o poți face"
Mama este cea care ar trebui să contribuie cel mai multe la încurajarea fiicei. Fiind în plină dezvoltare, un copil nu știe exact de ce lucruri este capabil, care îi sunt abilitățile și talentele. Prin urmare, atunci când vezi că fiica ta este interesată de un domeniu, dar nu are curaj să ia inițiativă, din teama de a nu eșua sau când se află în fața unei provocări ce îi produce anxietate, spune-i că ai încredere în faptul că o poate face. Asta nu presupune să exceleze în toate, iar tu ești datoare să-i explici asta.
„Nu accepta să primești mai puțin decât meriți"
Explică-i fiicei tale că ceea ce merită în primul rând, atât acum, cât și la maturitate, este respectul! Indiferent de situația în care se află, învaț-o să nu accepte să fie subestimată sau batjocorită. „Ceea ce merită" nu se refera la favoruri sau lucruri materiale, ci la un tratament decent din partea celorlalți, așa cum orice om are dreptul. În viitor, această convingere o poate ajuta atât în relații, cât și în viața profesională.
„Ai încredere în tine!"
Copiii au tendința de a fi foarte duri, spunând exact ceea ce gandesc, fără menajamente. Asta nu înseamnă ca întotdeauna au dreptate, prin urmare trebuie să-ți înveți fiica să distingă opiniile spuse fără argumente și intenții bune de criticile constructive. Ajut-o să nu se lase influențată de ceea ce cred ceilalți. Stima de sine este cel mai important aspect al dezvoltării unei persoane. Foarte multe probleme ale adulților, de ordin emoțional, își au originea în copilărie.
„Ce crezi despre asta?"
Părintele este cel care „știe mai bine", care ghidează un copil sau chiar cel care dictează ce trebuie acesta să facă, nu-i așa? Ei bine, părintele nu ar trebui să dețină copilul, să presupună automat că știe mai bine și că relația trebuie să fie una de tip ordin și executare. În primul rând, este important ca părintele să-și respecte copilul, iar asta presupune și dreptul la replică. Încă de la vârste fragede, încurajează-ți fiica să spună ceea ce gândește. Atunci când iei o decizie în ceea ce o privește, consultă-te cu ea și întreab-o ce parere are. Va înțelege astfel noțiunea de corectitudine și respect și va proceda la fel cu tine și cu ceilalți.
„O să fie bine!"
Chiar dacă este bine să nu izolezi copilul de realitate și să-i ascunzi toate neplăcerile care pot exista în viață, trebuie totuși să-i oferi sprijinul de care are nevoie și s-o asiguri că va fi bine. Asta nu înseamnă că toate lucrurile se vor rezolva exact așa cum dorești, ci că indiferent de impedimente, chiar o să fie bine.
„Ești frumoasă exact așa cum ești"
În ziua de azi, societatea pune accent mai mult decât ar fi cazul pe aspectul exterior, iar asta poate afecta chiar și copiii. Mamele pot fi primele care le inoculeaza fiicelor ideea că trebuie să fie frumoase, pentru a fi apreciate. Dacă îi spui fiicei tale în fiecare zi cât este de frumoasă, va pune accept pe asta, își va dori să primească astfel de complimente și de la alte persoane și va considera că este un merit personal. Faptul că pui foarte mare accent pe modă și înfrumusețare transmite același mesaj. Cu siguranță că a fi îngrijită și cocheta nu este un lucru rău, însă cu măsură și cu grija de a-i explica faptul că frumusețea nu este un merit și o calitate care te face superior celorlalți. Învaț-o să se accepte exact așa cum este, să vadă frumusețea în imperfecțiunile proprii și ale celorlalți.
„O să treacă!"
Atunci când esși mamă, suferința copilului este și suferința ta, uneori chiar fiind mai greu pentru tine decât pentru copil să depășești anumite situații. Atunci când copilul tău este trist, spune-i că „o să treacă" și că suferința nu este permanentă.
„Unele prietenii nu durează o veșnicie și este în regulă să fie așa"
Fiica ta va începe să investească din ce în ce mai mult în relațiile de prietenie, dorindu-și chiar să aibă o prietenă specială cu care împarte totul. De asemenea, va vedea relații de prietenie care rezistă de-a lungul timpului, prin urmare va crede că este o regulă să-ți păstrezi prietenii din copilărie. Explică-i faptul că oamenii se schimbă și este în regulă să nu mai aibă preocupări comune și să se îndrepte spre drumuri diferite. Chiar dacă este normal să sufere atunci când se ceartă cu un prieten sau chiar nu-și mai vorbesc, încurajeaz-o să rezolve conflictul, iar dacă relația de prietenie se termină, să accepte acest lucru fără resentimente.
„Te susțin în ceea ce îți dorești să faci"
Probabil ți-ai imaginat că fiica ta va fi medic, balerină sau prezentatoare TV. Orice părinte își dorește ca viața pe care copilul o are să fie una îndestulată și de succes, însă deseori părinții proiectează propriile aspirații asupra copiilor. Chiar dacă fiica ta încă este la o vârstă fragedă și este normal să aiba hobby-uri trecătoare, să nu știe ce vrea să facă în viitor, este important să nu o constrângi și să-i dai libertatea de a alege drumul pe care și-l doreste. Ce poți să faci este să-i explici ce presupune fiecare alegere și să-i dai șansa, în limita posibilităților, să-ți testeze capacitățile.
„Îmi pare rău, am greșit!"
Cine a spus că un părinte nu trebuie să-și ceară scuze față de copil? Există cazuri în care poți să ai reacții neinspirate, să iei decizii greșite sau să fii furioasă. Pentru un copil, este foarte frustrant să aibă sentimentul că a fost neîndreptățit, iar tu dacă nu îți recunoști greșelile, cum ar putea copilul să învețe să facă același lucru? Exemplul personal este cea mai eficientă metodă de a educa un copil.
„Te iubesc"
Dincolo de educație, disciplină și reușite, un copil trebuie să știe în primul rând că este iubit, indiferent de situație. Este important să știe care sunt repercursiunile acțiunilor sale, dar asta nu înseamnă că părintele trebuie să-și condiționeze dragostea. Nu trebuie să presupui că fiica ta știe că o iubești, ci trebuie să-i și spui asta.