Mamici de cariera: Interviu cu Ana Maria Brezniceanu, director al scolii Montessori

Ana Maria Brezniceanu

Director Montessori School of Bucharest   Mamica Teodorei, de 8 ani

Cum s-a schimbat viata ta de cand esti mamica?

Cred ca sunt foarte putine experiente care pot sa iti schimbe viata in bine mai dramatic, mai intens, mai profund, mai autentic decat aceea de a fi mamica. Fiecare iubire este diferita. Aceea pentru copilul tau este atat de altruista si de pura, incat nu are cum sa nu te schimbe in bine. Devii mai responsabil, mai matur, mai bun pentru el... sau cel putin te straduiesti sa devii.  

Cum a fost pentru tine nasterea? Unde ai nascut? Este intr-adevar un eveniment de neuitat?

Am nascut prin cezariana intr-un spital din Toronto. Conditiile au fost foarte bune. A asistat si tatal si ne-au pus si muzica ambientala. Nu am avut anestezie generala, asa ca am putut asista la eveniment. Da, este de neuitat. In momentul in care iti pune puiul pe piept, uiti de toate conditiile, bune sau rele.

La cat timp dupa nastere ai revenit la munca?

Eram studenta si trebuia sa dau un examen care nu putea fi dat decat in noiembrie sau in mai. Cum am nascut-o pe Teodora la sfarsitul lui septembrie, imi era imposibil sa il dau in noiembrie. Iti dai seama ca pana in mai am avut program de bebe alternat cu program de studiu si cu somn pe apucate. A fost destul de greu... dar a trecut.

Cum ai reusit sa scapi de kilogramele acumulate in sarcina? Cum te mentii in forma?

Pentru ca nu am fost niciodata o persoana sportiva, am scapat greu de kilogramele in plus. Avea Teodora 8 luni cand am revenit la numarul meu la haine. Nici nu am facut efort sa revin la forma initiala. In general, eu ma simt bine in pielea mea, indiferent de numarul de kilograme. Nu ma mentin in forma. Forma ma contine si eu o iubesc asa cum este.

Care este parerea ta despre alaptare?

Este un subiect sensibil pentru mine. Cred ca alaptarea este benefica, chiar necesara bebelusului. Din pacate, boala mea cronica si durerile acute m-au obligat sa intrerup alaptarea dupa 3 luni si jumatate, ca sa pot relua medicatia.

Cat timp petreci pe zi cu fetita ta?

Serile, cand ne intoarcem de la scoala si week-end-urile. Si acestea sunt intrerupte, din pacate, de o multime de alte activitati: treaba in casa, urgente la serviciu etc. Neavand frati, Teodora ma vrea tot timpul ca partener de joc, iar eu nu pot sa ii indeplinesc mereu dorintele.

Teodora, 8 ani 

Poti sa ne-o descrii in cateva cuvinte?

Este unica. Ca noi toti. Este creativa, empatica, inteleapta (da, chiar daca este copil, i se potriveste acest atribut), profunda, dragastoasa, artista. Mai vrei? Ce inseamna „cateva"?

Cu cine seamana?

Fizic, mai mult cu tatal... aproape numai cu tatal. In rest, are cate ceva de la toata familia, si de la parinti, si de la bunici.

Cine i-a facut prima baita?

O asistenta medicala a spitalului din Toronto. Asa sunt regulile acolo.

Cine te ajuta la ingrijirea fetitei? Bona, bunicii?

Fetita mea este mare acum, are 8 ani. Dar, cand era mica, ma ajuta o bona si mama cand era in Bucuresti.

Cum este o zi din viata voastra impreuna? Cum o petreceti? Ce ii place sa faca? Este greu sa descriu o singura zi pentru ca difera foarte mult unele fata de altele, in functie de cat timp putem petrece impreuna (daca este zi de lucru sau sfarsit de saptamana), in functie de vreme etc. Ne jucam cu papusile sau cu jocuri, bricolam (nu atat cat ar vrea ea), mergem la un concert, mergem la cumparaturi, mergem la film, in parc. Eu dau acum exemple petrecute de-a lungul anului, pentru ca ceea ce se intampla seara, cand venim acasa, nu ne ajunge nici pe o masea.

Ce iti reproseaza?

Ca nu petrec suficient timp cu ea!

Ce faci cand ti-este foarte dor de ea?

Se intampla rar sa fim departe una de cealalta. Cand este plecata in vacanta, vorbim la telefon zilnic. Sau pur si simplu ma urc in tren si ma duc sa imi vad copilul.

Teo are deja 8 ani. Crezi ca, pana acum, au fost anumite varste mai dificile?

Cred ca fiecare varsta are frumusetea ei si fiecare varsta are dificultatile ei. Important este ceea ce vrei sa vezi la perioada respectiva.

De exemplu, iti poti aminti cu bucurie cat de mult timp petreceai cu copilul cand era bebe, sau poti sa te vaicaresti despre cat de greu era ca nu dormeai noptile si ca era greu caruciorul.     

In cazul meu, nu pot sa spun de nicio perioada ca a fost dificila in relatie cu Teodora. Au fost alti factori externi care au facut viata grea: boala mea sau alte lucruri. Este drept ca nici nu am avut parte de „prima adolescenta", cum i se spune, de perioada lui "nu" incrancenat. 

Ce ti se pare cel mai greu atunci cand cresti un copil?

Ca nu ai instructiuni de utilizare proprii fiecarui copil in parte. Ca nu ii intelegi intotdeauna nevoile. In plus, mostenim si noi, ca mame, de la generatiile anterioare, o multime de ganduri, obiceiuri, actiuni cu care nu suntem de acord dar pe care totusi uneori le punem in practica... nu se stie cum.

Cum o alinti?

O, dar ne alintam zilnic. Daca nu i se da portia de alintare, o cere. Dimineata la trezire si seara la culcare e musai. Cu imbratisari, maingaieri, gadilat, glumit, pupat... tot tacamul.

Cum i-ai ales numele? Ce semnifica?

Mi-am facut temele. Am cautat pe internet semnificatia numelor. Nu doream sa ii dau un nume inventat, care nu inseamna nimic, cum este moda la americani. Teodora inseamna in greaca „darul lui Dumnezeu". Chiar este un dar de la Dumnezeu. Doctorii din Romania imi spusesera sa nici nu ma gandesc sa am copii, data fiind poliartrita reumatoida de care sufeream.

A avut colici? Daca da, cum s-a rezolvat?

A avut, dar foarte putin. In cateva seri, dupa ora 18.00 o apuca. I-am dat ceva naturist care se gasea in comert, dar nu mai stiu cum se numea. Pana la 21.00 ii trecea.

Cum a fost diversificarea? Are preferinte culinare?

Nu a fost aliment nou pe care i l-am introdus la care sa nu strambe din nas. Era asa de simpatica atunci cand se stramba toata. Dar pe la a patra, a cincea incercare il accepta. Si acum, mare fiind, face la fel. O las in pace, ca stiu ca in final o sa manance de toate. Asa a facut si cu broccoli, si cu ardeiul gras, si cu altele: ne-am trezit intr-o zi cu ea ca a vrut si ca i-au placut. Ca si preferinte culinare, as zice ca pastele ii plac.

Cat de des mergi la control la pediatru? Ai ales o clinica privata?

Nu merg la control pentru ca nu am avut probleme. Doar cateva raceli inerente. A avut niste probleme cu o criza alergica, la 4 ani, dar slava Domnului ca i-a trecut. Nu am o clinica privata. Avem un medic pediatru care o cunoaste si in care avem incredere.

In final, cum te descurci ca mama cu o cariera importanta si consumatoare de timp?

Of, chiar este un subiect sensibil. Sufar cand nu ii acord copilei mele timpul ei. Raspunsul este: nu ma descurc. Rup cand dintr-o parte, cand din cealalta, si nu imi ajunge timpul.

Ce sfaturi ai pentru mamicile intr-o situatie asemanatoare?

Pai, daca nu ma descurc nici eu, cum sa indraznesc sa dau sfaturi altora?