DA, copiii noștri sunt oglinda noastră. În ei ne vedem toate calitățile și defectele

DA, copiii noștri sunt oglinda noastră. În ei ne vedem toate calitățile și defectele

Mariana Voinea

Copiii noștri, mândria noastră, educația lor este rodul muncii noastre, calitățile lor sunt și calitățile noastre, iar defectele lor, dobândite sau însușite, sunt... și defectele noastre. O mamă face mărturii impresionante. Cum și-a regăsit ea lucrurile bune, dar și cele mai puțin bune în comportamentul și gesturile copiilor ei și ce lecție prețioasă a învățat?

Copiii sunt oglindirea părinților și nu numai a calităților acestora, ci și a defectelor, a tuturor experiențelor trăite împreună. Mamele cunosc cel mai bine acest lucru iar o femeie pe nume Robin Barton a ales să vorbească întregii lumi despre felul în care a perceput ea oglindirea calităților și defectelor ei în personalitatea fiicei sale.

Poate că în cazul altor mămici nu este vorba de trântitul ușilor, poate că unele femei mai scapă câte o înjurătură, unora le lipsește răbdarea în timp ce stau la coadă la magazin sau stau prea mult pe telefon în loc să își petreacă timpul cu copilul lor...”

Când copiii încep să vorbească, să meargă și să-și formeze propria personalitate, începi să-ți vezi mini-versiunea ta în ochii lor. Iar aceasta este una din cele mai mari recompense ale maternității. Încerci din răsputeri să depășești defectele partenerului, iar el pe ale, dar în ceea ce privește copiii, îi privești cu mult drag transformându-se în imaginea ta, împărtășindu-ți valorile și credințele. Asta nu înseamnă că numai calitățile sunt transmise copiilor, ci și defectele.

Uneori, uitându-ne la copiii noștri este ca și cum ne-am uita în oglindă. Și devenim conștienți că nu trebuie să educăm numai copiii, ci și să ne autoeducăm pe noi înșine. Spre exemplu, atunci când sunt supărată, mânioasă, de obicei trântesc uși și îmi manifest în mod zgomotos nemulțumirile. Știu că asta nu mă ajută să-mi rezolv problemele, dar nu mi-am dat seama cât de urât este acest comportament până când nu am observat la fiica mea în vârstă de cinci ani aceeași manifestare. S-a supărat și mi-a trântit ușa în nas.

mama fiica

Nu spun că ar trebui să ne facem noi părinții, mea culpa pentru greșelile noastre și pentru defectele ce țin de caracter, dar ar trebui să le recunoaștem și să încercăm să devenim nu numai un părinte mai bun cu timpul, ci și o persoană mai bună. Poate că în cazul altor mămici nu este vorba de trântitul ușilor, poate că unele femei mai scapă câte o înjurătură, unora le lipsește răbdarea în timp ce stau la coadă la magazin sau stau prea mult pe telefon în loc să își petreacă timpul cu copilul lor.

Copiii noștri sunt sufletul nostru în văzul tuturor. Fii cea mai bună variantă a ta!

De aceea trebuie să recunoaștem că unele comportamente neplăcute ale copiilor pot fi transmise de la noi, părinții. Maternitatea este frumoasă și plină de satisfacții, dar nu este întotdeauna ușor și cu siguranță nici nu devine mai ușor pe măsură ce copilul crește. Ca să fiu o mamă mai bună, trebuie să devin o persoană numai bună și nu să mă prefac că sunt perfectă.

Eu recunosc că am trântit ușa în fața copiilor mei, iar prima oară când mi-am dat seama de greșeală a fost momentul în care copilul meu mi-a copiat acest comportament, lucru care mi-a dat ocazia să înțeleg cât de mult greșesc și de ce trebuie să mă schimb. Deși nu am vrea să ne vedem defectele prin comportamentul copiilor, nimeni nu este perfect și prin copii învățăm o lecție foarte importantă, iar a învăța din greșeli este un lucru nobil și minunat.”

Cu siguranță multe dintre noi, mamele am trecut prin astfel de momente când ne-am văzut oglindirea atât a defectelor, cât și a calităților în comportamentul copiilor. Iar aceasta este o mare oportunitate și șansă de a ne schimba, de a ne a accepta felul de a fi, de a ne recunoaște defectele și de a ne modela în adulți mai buni și mai îngăduitori.

Surse foto: istockphoto.com

Surse articol: rhodeislandmoms.com

Articolul urmator
Sunt o mamă extenuată, iar soțul și copiii mei mă fac din ce în ce mai nefericită. Vreau doar să fiu lăsată în pace!
Sunt o mamă extenuată, iar soțul și copiii mei mă fac din ce în ce mai nefericită. Vreau doar să fiu lăsată în pace!

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Defectele copiilor mei sunt o dovadă că sunt o mamă bună
    Defectele copiilor mei sunt o dovadă că sunt o mamă bună

    În timp ce restul mamelor pe care le cunosc se străduiesc să fie perfecte și să le ofere copiilor lor un mediu perfect de dezvoltare, eu prefer să nu mă las prinsă în...

    O grădiniță din Hunedoara, vandalizată cu mesaje de ură. ”Copiii noștri nu sunt ... ”
    O grădiniță din Hunedoara, vandalizată cu mesaje de ură. ”Copiii noștri nu sunt ... ”

    Grădinița ”Piticot” din Hunedoara a primit de la primărie, prin programele Uniunii Europene 1 milion de euro pentru modernizare. Lucrările de reabilitare au ajuns aproape de...

    Fosta mea soție nu respectă intimitatea copiilor noștri adolescenți. Îi caută constant și când sunt cu mine
    Fosta mea soție nu respectă intimitatea copiilor noștri adolescenți. Îi caută constant și când sunt cu mine

    O dovadă a diferențelor semnificative între stilurile de parenting este și aceasta: anumiți părinți caută să-și supravegheze permanent copiii, chiar și când se află la...

    Poate că și copiii noștri s-au cam săturat de noi...
    Poate că și copiii noștri s-au cam săturat de noi...

    Orice părinte, oricât de răbdător și oricât de calm este, nu poate să nu ajungă și la momente în care să-și spună că s-a săturat de anumite obiceiuri ale...

    Ziua în care am înțeles că notele copilului nu sunt totul și viața noastră s-a schimbat în bine
    Ziua în care am înțeles că notele copilului nu sunt totul și viața noastră s-a schimbat în bine

    Notele pe care copilul le ia la școală nu reflectă capacitatea lui cognitivă și nu sunt relevante pentru o viitoare carieră. Tu cum tratezi notele copilului tău?

    Copilul meu scrie în oglindă. Când trebuie să mă îngrijorez
    Copilul meu scrie în oglindă. Când trebuie să mă îngrijorez

    Unii copii încep să scrie prin a reda literele în oglindă, invers față de cum ar trebui, sau să își scrie numele complet invers. Când trebuie părinții să se...

    Copilul meu, copilul lui = copiii noștri? Aș vrea să plec doar cu copilul meu într-o călătorie, fără copiii partenerului
    Copilul meu, copilul lui = copiii noștri? Aș vrea să plec doar cu copilul meu într-o călătorie, fără copiii partenerului

    Când mama refuză să își ia partenerul și copiii vitregi într-o călătorie la Disneyland pe care doar ea o plătește este dovadă de egoism sau nu? O alegere dificilă...

    Soția mea nu mă ajută deloc cu fetița noastră de 2 ani. Mă simt de parcă sunt tată singur
    Soția mea nu mă ajută deloc cu fetița noastră de 2 ani. Mă simt de parcă sunt tată singur

    De cele mai multe ori, mamele sunt cele care ajung să fie epuizate întrucât tații nu se implică suficient în creșterea copiilor. Cu toate acestea, nu lipsesc nici...

    © 2024 Qbebe